Amprenta CuvintelorJahanna Spyri ne face cunoștință cu Heidi, fetița munților
1. Un citat reprezentativ din carte:
„Viața în aer liber avu darul s-o schimbe pe Heidi, dându-i o înfățișare de copil robust și sănătos; era veselă și fericită ca păsările de munte, ce trăiesc în arbori sau pe plaiurile verzi, iar obrajii i se rumeniseră în bătaia strălucitoare a soarelui de vară.”
2. Scurtă perspectivă asupra citatului:
Era un proverb, care suna cam așa: „unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă”. Aerul proaspăt, în special, cel de munte, are proprietăți miraculoase, întrucât acesta ne înviorează, ne redă viața, ne limpezește mintea, oferindu-ne acel aspect „robust și sănătos”, iar în combinație cu razele soarelui, ne face să radiem. Astfel, o viață trăită mai mult în natură, în aer liber, cu bucate cât mai naturale, apreciind și respectând natura și animalele, ne va face să avem parte de mult mai multe momente frumoase, vesele, fericite, dar și de un stil de viață sănătos.
3. Povestea din spatele alegerii cărții:
Este a doua zi de Paște, iar cartea aleasă pentru această lună cred că se potrivește foarte bine acestei perioade primăvăratice. Este o carte pe care am mai citit-o cu foarte mult timp înainte, dar de care mi-am adus aminte în timp ce analizam cărțile din biblioteca mea (căprița aceea de pe copertă este tare veselă și drăguță și se observă că este iubită de Heidi, care o mângâie duios). Îmi aducem aminte povestea și faptul că în carte se povestea și despre căprițe (nu aveam vreo carte despre oițe și mielușei, așa că am ales această carte despre suratele lor – căprițele), motiv pentru care, dorind să fiu în această tematică pascală, am decis că este candidatul cel mai potrivit pentru recenzia lunii lui Prier.
4. Sumar al cărții:
5. Rezumatul cărții:
Cartea începe prin a ne-o prezenta pe micuța Heidi, o orfană de vreo 5 ani, care era dusă de mătușa sa, Dete, la unchiul din munți, întrucât Dete nu se mai putea îngriji de fetiță. De asemenea, autoarea ne prezintă, încă de la început, din minunățiile naturii, descriind drumul din satul elvețian Dörfli către cabana din munți. Ușor-ușor, ne sunt introduse și celelalte personaje (fără să ne facă să ne simțim copleșiți de numărul lor ori să ne facă să uităm cine erau). După plecarea mătușii, Heidi și-a făcut repede prieteni (ciobănașul Peter de vreo 11 ani, căprițele, în special, Fulg-de-nea și Pestrița, precum și bunica lui Peter), l-a îndrăgit pe unchiul din munți, s-a instalat cu ușurință în cabana din munte și a fost mereu captivată de minunățiile care aveau loc în jurul ei, datorate creației divine – natura.
Când Heidi se apropia de vârsta de 8 ani, a fost luată din împărăția munților elvețieni de mătușa Dete, pentru a se întovărăși cu o fetiță infirmă de vreo 12 ani, numită Clara. Astfel, Heidi a ajuns să locuiască la Frankfurt, la familia Sesemann, o familie bogată din Germania, lăsându-și bunicul și prietenii destul de triști și supărați. La Frankfurt au loc mai multe evenimente, însă starea de sănătate a lui Heidi se înrăutățea pe zi ce trecea, motiv pentru care a fost decisă reîntoarcerea fetiței la locurile ei mult iubite. După reîntoarcere, au loc noi evenimente, pe care, însă, vă las pe voi să le descoperiți.
6. Hai să cunoaștem personajele principale:
– Adelheid „Heidi”, fetița munților – protagonista în jurul căreia este țesută întreaga poveste. Ea este o fetiță simplă, prietenoasă, mărinimoasă, care iubește foarte mult muntele, cu minunățiile pe care le descoperă zilnic, și a cărei inocență și bunătate sunt foarte prezente.
– Bunicul, „Unchiul din munți” – personajul care este văzut de ceilalți săteni ca un om singuratic și ursuz, dar care, față de Heidi, reprezintă o figură paternă, iubitoare și grijulie.
– Peter căprarul, „general al caprelor” – personajul alături de care Heidi își petrece timpul, mergând împreună cu caprele la păscut, dar care devine și un mic mesager pentru cei doi locuitori ai cabanei din munți, fiind un bun prieten a lui Heidi (puțin lacom și gelos).
– Clara Sesemann – personajul față de care Heidi leagă o prietenie foarte frumoasă, fiind o fată care se deplasează, utilizând un scaun cu rotile, și care are un suflet mare.
7. Despre scriere și limbaj:
„Heidi, fetița munților” a Johannei Spyri este o nuvelă clasică, care îmbină echilibrat și armonios modurile de expunere: identificăm o narațiune care curge lin și care ne evocă într-un mod ușor de parcurs povestea; ne întâlnim cu descrieri vii, plăcute, bogate, dar care nu acaparează povestea, ci o conturează mai ușor pentru ochii minții și pătrundem în poveste, ca ascultători pasivi, prin intermediul dialogului. Scriitura este simplă, prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt destul de scurte și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează și se îmbină grațios, ceea ce o face să fie o carte potrivită pentru toate vârstele. În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii am sesizat câteva greșeli de tipar (spre exemplu, căciulițele de la „ă” lipseau pe alocuri, iar alteori erau în plus).
8. Defilarea unor citate:
* „- Atunci, mai întâi du-te de te spală, nu de alta, dar aici, să știi, trebuie să fii foarte curată, dacă vrei să nu râdă de tine soarele de pe cer.”
* „- Ce să fac? Nimic. Crește la un loc cu caprele, îi merge bine și e fericită lângă aceste animale care, cel puțin, n-o învață nimic rău.
– Dar bine, copilul nu e nici capră, nici pasăre, ci o ființă omenească! Dacă e adevărat că nu învață nimic rău de la aceste animale, e tot atât de adevărat că nu învață nimic altceva de la ele. Ar trebui totuși să se instruiască și a ajuns la vârsta când orice copil e dator să meargă la școală.”
* „- Fetița mea, spuse bunica, tu trebuie să ai încredere în tot ceea ce este bun și frumos pe această lume. Chiar dacă nu ne putem da seama întotdeauna ce este mai bun pentru noi, nu trebuie să ne pierdem niciodată încrederea…”
* „- De ce nu pornește armata spre culmile munților? Să fie de vină generalul, sau trupa?!…”
* „Dacă va respira aerul acesta sănătos și va mânca așa cum am mâncat eu azi, se va împlini și se va simți cum nu s-a simțit încă niciodată până acum…”
* „În timp ce cobora scara cu infirma în brațe, bunicul dădu din mână cu modestie, vrând parcă să spună că atunci când e vorba să ajuți un bolnav, mulțumirile nu-și au rostul.”
* „- Prevederea, dragă Unchiule, e mama înțelepciunii și de multe ori te scutește de necazuri, răspunse ea, la fel de zâmbitoare. Aici, la munte, furtuna se poate stârni din senin și, la urma urmei, trebuie să recunoști că prevederea mea n-a fost lipsită de folos…”
* „E limpede, deci, că numai supărarea l-a împins să săvârșească o asemenea faptă și, credeți-mă, la supărare suntem cu toții niște caraghioși…”
9. Concluzia la care am ajuns după lectură:
Având în vedere numărul micuț de pagini, structura bine definită și faptul că sunt inserate și câteva ilustrații, cartea se citește foarte ușor și repede (am terminat-o de citit, adunând orele răzlețe de lectură – nu îmi venea să o termin, ci îmi doream să lungesc lectura cât mai mult, pentru a mă bucura timp îndelungat de întreaga poveste –, în aproximativ o zi). De asemenea, consider că reprezintă o carte bună pentru delectare (au fost câteva pasaje amuzante), o carte bună pentru a-ți aduce aminte de copilărie și de lipsa grijilor, de frumusețea libertății redată de minunata natură și prietenoasele animale (o poveste simplă, dar captivantă), o carte bună pentru a evada într-un ținut liniștit și formidabil.
10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:
Nu cred că există vreun aspect pe care să-l reproșez acestei cărți (mi-au plăcut foarte mult descrierile naturii, căprițele, dar și inocența și bunătatea lui Heidi). Astfel, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele, nu doar pentru copii.
11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:
Neîndoielnic, această carte este perfectă a fi oferită în dar copiilor, băieți și fete deopotrivă (de toate vârstele). De asemenea, cartea poate fi oferită și celor cărora le plac foarte mult animalele, natura, amuzamentul, celor care apreciază lecturile clasice, celor care au intrat în contact cu alte opere ale Johannei Spyri, celor care doresc să-și amintească de copilărie și, în special, celor cu sufletul veșnic de copil.
12. Evaluarea cărții:
Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.
Lăsați-vă amprenta!
ALLY
#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #animale #aprilie #bunătate #capre #copilărie #căprițe #Dorfli #dărnicie #edituraDonaris #Frankfurt #Heidi #HeidiFetițaMunților #JohannaSpyri #literaturăElvețiană #munte #natură #numeșilocuri #numesilocuri #paște #prietenie #recenzie #recenzii #recenziiCarte #speranță
newsrous
frassati frassati
Niamh Bernadette (They/Them)
Il Simone Viaggiatore
aparatorul
Peppem
Mako44
Pyollie30
