L'energia manca poi arriva un pezzo di #musica in “battere e levare” e la #dopamina ti da una sferzata ed allora grazie #BullBrigade & #Giancane

A tutto volume ed in loop "Lividi"
https://song.link/i/1812836207

"Ho mille lividi, ma tutti dentro
E sopra al cuore ho un peso immenso
In questa notte dei perché
Tutti che vivono senza di me
Ci sono giorni in cui vorrei andar via
Oppure non essere nato mai
Questo lungo inverno che non finirà"

#Alternativa #Indie #PunkRock #mastomusic

Mai scordarsi quanto la musica può fare per un #film, per #musica & #dopamina l'ascolto di oggi è la colonna sonora de "Il ventre dell'architetto (The Belly of an Architect)" un film del 1987 diretto da #PeterGreenaway con #ColonnaSonora di #WimMertens eseguita dalla #LondonSinfonietta

https://album.link/i/950258252

#mastomusic per le altre tag mi affido a wikipedia: #NewAge #MusicaContemporanea #MusicaSperimentale #MusicaMinimalista
#Musica d'ambiente #OST #OriginalSoundrack

Neurocolonialismo

Non è solo il mondo a invadere i corpi.
È la rete che colonizza il nostro pensiero.
Ci disconnette da noi stessi e ci connette ovunque, tranne dove serve.

📖 Articolo completo sul blog.

#neurocolonialismo  #dopamina #socialdetox  #michiyospace  #neuroscienze 
#neurocolonialism  #dopamine #neuroscience

https://michiyospace.altervista.org/neurocolonialismo-emotivo-il-cervello-che-non-si-lascia-piu-usare/

L'era della dopamina - di Anna Lembke

#AnnaLembke #Divulgazionescientifica #Dopamina #Leradelladopamina #psicologia#Libri #Recensioni di Libri
L'era della dopamina" di Anna Lembke è un libro che ci invita a riflettere sull'equilibrio tra piacere e dipendenza nella società moderna. Con uno stile chiaro e coinvolgente, l'autrice esplora il ruolo della dopamina nel nostro desiderio e ci spinge a pensare alle nostre abitudini quotidiane. Un testo che lascia segni e ...
https://short.staipa.it/bzekm

L’era della dopamina – di Anna Lembke

L’era della dopamina – Come mantenere l’equilibrio nella società del “tutto e subito” – di Anna Lembke

In un momento storico in cui tutto sembra progettato per attirarci, distrarci e tenerci agganciati, L’era della dopamina è un libro che arriva con la precisione di una diagnosi e la lucidità di un’analisi ben documentata. Anna Lembke, psichiatra e docente a Stanford, affronta il tema della dipendenza non solo in senso clinico, ma come condizione quasi strutturale del nostro tempo.

Il testo è scritto con chiarezza e misura, scorrevole ma mai banale. Il linguaggio è accessibile, eppure ricco di riferimenti scientifici e clinici. Lembke alterna esperienze personali e professionali, casi clinici reali, aneddoti significativi e dati di ricerca, riuscendo a mantenere un perfetto equilibrio tra profondità e leggibilità.

Una riflessione razionale sul piacere e sull’eccesso

Al centro del libro c’è il concetto di dopamina come molecola del desiderio, e non tanto della gratificazione. L’autrice ci invita a ripensare la relazione tra piacere e dolore, mostrando come spesso l’accumulo di stimoli gratificanti porti, paradossalmente, a una riduzione della nostra capacità di provare piacere. Un effetto di bilancia neurologica che viene esposto con chiarezza e rigore.

Lembke non si limita a denunciare un problema: propone strategie, suggerisce percorsi di disintossicazione (anche da attività quotidiane insospettabili), invita a una riflessione etica e sociale sul ruolo che la gratificazione immediata gioca nelle nostre vite, nelle nostre scelte, nei nostri automatismi.

Uno sguardo lucido e senza moralismi

Ciò che colpisce è il tono: mai giudicante, mai paternalistico. Lembke non offre soluzioni semplici, né si erge a maestra di vita. Al contrario, ammette i propri errori, racconta con onestà episodi di vulnerabilità e di consapevolezza tardiva. Questa dimensione personale rende il libro ancora più efficace, più umano, più vicino.

Un libro che lascia segni e domande

Ho letto questo libro inizialmente per documentarmi per una parte del progetto in arrivo (short.staipa.it/647r3), ma ne sono stato completamente rapito, è stato uno di quei rari testi che riescono a informare senza indottrinare, a smuovere riflessioni senza semplificare.

L’era della dopamina non è solo un libro sulla dipendenza, è un libro sull’autocoscienza. Ci interroga, con gentilezza e fermezza, sul nostro modo di cercare piacere, conforto, evasione. E lo fa con gli strumenti della scienza, ma anche con quelli della narrazione e dell’empatia.

Consigliato a chi sente di vivere sempre un po’ al limite tra produttività e burnout, tra noia e sovrastimolazione, tra controllo e impulso. E a chi ha voglia di fermarsi, almeno per un po’, a riflettere su ciò che davvero ci fa bene.

C’è un altro motivo per cui provo grande stima e ammirazione per Anna Lembke, e ha a che fare con il progetto a cui sto lavorando. Ne parlerò più avanti in caso, non c’è fretta.

#AnnaLembke #DivulgazioneScientifica #Dopamina #LEraDellaDopamina #psicologia

Alle volte è necessario tornare all'ABC ad un NOI ed a LORO per #musica & #dopamina a tutto volume "Who'll stand with us?" dei #DropkickMurphys

https://song.link/i/1811591203

The working people fuel the engine
While you yank the chain
We fight the wars and build the buildings
For someone else's gain
So, tell me, who will stand with us?

#mastomusic per le altre tag mi affido a wikipedia: #CelticPunk #RockAlternativo #CelticRock #PunkRevival

Smartphone-urile, partea pe care nimeni nu a prevăzut-o

Tradus din engleză de Dragoș Călin George Copoț

Nimeni nu poate nega utilizarea în masă a smartphone-urilor în viața de zi cu zi. De la apelarea unui serviciu de taxi, la comandarea unei mese online până la găsirea unui partener romantic, totul poate fi găsit într-o singură cutiuță magică portabilă. De exemplu, oamenii de știință muncesc spre dezvoltarea unui software care îți poate spune dacă ești în stare de ebrietate în funcție de felul în care mergi, folosind senzorii de mișcare din telefonul tău. Cu toate acestea, într-o lume plină de oameni care vorbesc despre beneficiile smartphone-urilor, am uitat una dintre regulile de bază ale naturii: fiecare beneficiu este acompaniat mereu de un cost.

Am ajuns într-un punct în care internetul nu doar ne ajută prin simplificarea vieților noastre, ci și creează probleme noi, care nu au existat până acum, un exemplu fiind dependența de internet. Să fim sinceri, cu toții, la un moment dat, am folosit scuza: „Mai stau doar 2 minute pe YouTube!”, ca mai târziu să realizăm că au trecut 2 ore. Dar te-ai întrebat vreodată de ce ne putem afunda atât de ușor în asta și ce aspect face internetul să fie atât de atrăgător? Problema nu se sfârșește aici. Ce ne face să intrăm într-o mini-panică atunci când credem că ne-am pierdut telefonul? Ce ne face să ne verificăm mereu telefonul doar în caz că a apărut o nouă notificare? De ce credem uneori că ne-a vibrat telefonul sau că a sunat, când de fapt acest lucru nu s-a întâmplat? Pe scurt, toate aceste fenomene sunt un rezultat al interacțiunii dintre magia algoritmilor și metodele de funcționare de bază ale oricărei persoane. 

La începutul anilor 1900, Ivan Pavlov si B.F Skinner, doi psihologi importanți ai secolului, au introdus conceptul de „comportamentism” în psihologie. Ideea din spatele condiționării clasice, e.g recompensarea anumitor comportamente și pedepsirea altora, este folosită acum, cu un secol mai târziu, de către inginerii din Silicon Valley (Valea de Silicon din California) și din restul lumii. Cercetătorii de date (engl.: data scientists) construiesc algoritmi care sunt folosiți pentru a oferi o doză de dopamină printr-o notificare de „Like” sau o sugestie de videoclip care ți-ar putea plăcea. Acești algoritmi sunt foarte adaptabili prin natura lor și se schimbă odată cu preferințele utilizatorului. 

Folosind cunoștințele din școala comportamentistă, recompensele, precum „Like-urile” și comentariile unui postări, eroarea în prezicerea recompensei, precum a nu primi destule like-uri la o postare, sau condiționarea clasică, precum gândindu-te că utilizarea unui filtru anume îți va oferi mai multe like-uri pe o fotografie, ne-a modificat literalmente comportamentul. Pentru unii dintre noi în această situație, consecința este un tip de dependență nu foarte diferită de dependențele comportamentale, precum cea de jocuri de noroc sau mâncatul excesiv. Internetul și celelalte tipuri de dependențe comportamentale sunt asociate cu o disfuncție a căilor dopaminergice. Există 4 asemenea căi dopaminergice în creier: nigrostriatală, mezolimbică, mezocorticală și tuberoinfundibulară. Aceste căi sunt activate în timpul mișcării, emotivității, dar și atunci când mănânci sau dormi. În principal, totuși, aceste căi sunt activate atunci când primim recompense, ceea ce ne face să ne simțim mai bine și fericiți. Odată ce ne simțim așa, vom repeta acest comportament pentru a continua starea de bine prin accesarea dozei de dopamină asociată cu acest comportament.

Un exemplu bun este butonul de „Like” de pe Facebook. Sean Parker, co-fondatorul Facebook, a afirmat că „Facebook creează o buclă de validare socială”. Acest lucru înseamnă că, de fiecare dată când o persoană primește un like, primește și un semnal care îi spune că cei din jurul lor sunt de acord cu ei (adică validare socială), ceea ce duce la o doză de dopamină.
Pentru strămoșii noștri, validarea socială însemna șanse mai mari de supraviețuire și acest instinct a rămas cu noi până în secolul 21. Odată ce primim un like de la alți indivizi în calitate de validare socială, vom posta mai mult pentru a continua să primim validare externă și mai multă dopamină, creând un ciclu infinit.

Dar ce se întâmplă atunci când nu am primit încă recompensa? Jaron Lanier scrie în cartea sa „Zece motive pentru a-ți șterge conturile de pe rețelele de socializare acum”, că incertitudinea ne captează mai mult decât siguranța. Acest fenomen poate fi explicat de cadrul de predicție din creierul nostru. Creierul creează în mod constant predicții despre viitor și încearcă să elimine eroarea predictivă, adică diferența dintre recompensa așteptată și cea reală. Când eroarea predictivă este mare, acest fenomen creează o activitate excitatorie în creier, care va duce la un efort pentru a minimiza această eroare. În exemplul Facebook, acest lucru s-ar traduce așa: postezi o fotografie și te aștepți la 200 de like-uri, dar nu știi câte vei primi cu adevărat (eroarea ta de predicție este mare), așa că verifici telefonul la fiecare 30 de secunde pentru a vedea câte like-uri ai primit, deoarece creierul încearcă să minimizeze diferența dintre numărul de like-uri la care s-a așteptat (200 de like-uri) și numărul pe care l-a primit cu adevărat.

Cadrul de predicție, de asemenea, oferă o explicație bună pentru felul în care se întâmplă schimbările de comportament. Neuronii dopaminergici din mezencefalul uman sunt activați mai mult atunci când primim o recompensă mai mare decât cea la care ne-am așteptat (eroare de predicție pozitivă), rămân la o activitate normală atunci când prezicem un eveniment în mod corect și arată o activitate redusă atunci când am făcut o predicție incorectă (eroare de predicție negativă). Erorile de predicție includ recompensa însăși (like-urile de pe poza postată) și predicția recompensei (100 de like-uri). Recompensa poate fi mai mare, egală sau mai mică decât predicția. Comportamentul din viitor se va schimba în concordanță cu diferența dintre recompensă și predicție. Dacă recompensa și predicția sunt diferite, eroarea de predicție se spune că este prezentă, ceea ce înseamnă că predicția va fi actualizată și se va provoca o schimbare de comportament. Mai concret, dacă recompensa este mai mare decât predicția (eroare de predicție pozitivă – 200 de like-uri în loc de 100), frecvența comportamentului va crește (postarea pozelor similare). Dacă recompensa este mai mică decât predicția (eroare de predicție negativă – 50 de like-uri în loc de 100), frecvența comportamentului va scădea (postarea unor poze diferite). Dacă recompensa a fost prezisă cu precizie, comportamentul va rămâne la fel.

Faptul că lumea online este foarte diferită de lumea reală nu poate fi contestat dar, în ciuda acestui fapt, emoțiile legate de mediul online sunt la fel de reale precum cele atașate de cel real. Din cauza condiționării subliminale, o persoană tinde să dezvolte sentimente negative și pozitive. Sunt foarte multe studii care indică faptul că emoțiile negative apar mai rapid și durează mai mult decât cele pozitive. Și atunci când întărirea comportamentală, adică acel like sau comentariu de la un prieten, o bucată dintr-un articol care este în concordanță cu ideile tale sau un videoclip la care te-ai uita încontinuu este absentă, întărirea este oprită, ceea ce cauzează emoțiile negative să apară, împreună cu furia sau frica. Absența unei întăriri comportamentale înseamnă o lipsă de doză de dopamină și conduce la comportamente observate în cei dependenți de internet care sunt similare cu alte dependențe.

Nivelul de stres, insomnia, o stare de spirit negativă, singurătatea și dependențele au înregistrat o creștere odată cu creșterea utilizării de smartphone-uri. În 2024, cercetătorii au descoperit că participanții care au folosit Facebook timp de 20 de minute au raportat o stare de spirit mai negativă decât cei care pur și simplu au răsfoit prin internet. Un alt studiu sugerează că producția hormonului de somn, melatonina, este inhibată atunci când oamenii folosesc smartphone-uri sau laptop-uri înainte de somn. Un alt studiu, publicat în American Journal of Preventive Medicine, a chestionat 7.000 de oameni cu vârste cuprinse între 19 și 32 de ani și a arătat că persoanele care petreceau cel mai mult timp pe rețelele de socializare erau de două ori mai predispuse spre a raporta că trec prin izolare socială, care poate include un sentiment de lipsă a apartenenței sociale, precum și lipsa de interacțiune cu alte persoane și lipsa de relații împlinitoare. Alt studiu arată că între 55% și 82% din adolescenți și adulți tineri folosesc rețele de socializare în mod regular. Extragerea de informații de pe rețelele de socializare ale cunoștințelor este o activitate care este raportată ca fiind foarte plăcută și a fost asociată cu activarea sistemului de apetit, care este, la rândul său, asociat cu experiența dependenței. 

Există dovezi conform cărora creierul nostru se poate schimba la un nivel structural și molecular. Au fost studii care au arătat că există o scădere în nivelul de materie cenușie și albă în creierul celor dependenți de internet. Aceste schimbări apar în zone ale creierului asociate cu mișcarea, memoria, limbajul, emoțiile și funcțiile executive, precum: cerebelul, trunchiul cerebral, girusul cingulat drept, parahipocampul bilateral, lobul frontal drept, girusul frontal superior stâng, girusul temporal inferior drept, girusul temporal superior stâng și girusul temporal mijlociu. În plus, odată cu creșterea uzului de internet de-a lungul timpului, a fost observată o atrofie accentuată a creierului. S-au constatat și modificări în amplitudinea și latența undei P300, care este un impuls electric generat de creier atribuit alocării atenției. La nivel molecular, persoanele cu dependență de internet au dat dovadă de niveluri reduse de receptorul D2 de dopamină în subdiviziunile căii dopaminergice mezolimbice, cum ar fi caudatul dorsal bilateral și putamenul drept.

Deși există o parte foarte negativă asociată cu internetul, nu se poate nega nici folosul lui imens. Trăim într-o eră unde este aproape imposibil să îndeplinim o cerință în cel mai eficient mod fără să folosim internetul sau un smartphone. Din acest motiv, oamenii au inventat soluții de compromis care ne salvează de ciclul negativ menționat anterior. Pentru a îți menține atenția, este sugerat să dezactivezi notificările, să nu accepți „cookie-uri” pe website-uri în afara celor necesare, să nu începi să urmărești șirul de videoclipuri recomandate de pe YouTube și să îți ștergi conturile de pe rețelele de socializare. Deși aceste metode par extreme, ele sunt recomandate în mod serios de către experții care au studiat fenomenul dependenței comportamentale, o dependență care s-ar putea să fie mai periculoasă decât cea de droguri.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos. Și dacă vrei să ne susții, poți distribui articolul, ne poți cumpăra o cafea aici sau chiar ambele.

Abonează-te la fluxul RSS aici.

Ar putea să-ți placă și:

Referințe (în engleză)

https://www.cnbc.com/2017/11/09/facebooks-sean-parker-on-social-media.html

https://www.jsad.com/doi/10.15288/jsad.2020.81.505

https://www.ajpmonline.org/article/S0749-3797(17)30016-8/fulltext

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0747563214001241

https://academic.oup.com/jcem/article/96/3/E463/2597236

https://www.mdpi.com/1660-4601/8/9/3528/htm?hc_location=ufi

https://www.bbc.com/future/article/20180104-is-social-media-bad-for-you-the-evidence-and-the-unknowns

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4826767/

http://sitn.hms.harvard.edu/flash/2018/dopamine-smartphones-battle-time/

Reduced striatal dopamine D2 receptors in people with Internet addiction

Internet and Gaming Addiction: A Systematic Literature Review of Neuroimaging Studies

Brain Structures Associated with Internet Addiction Tendency in Adolescent Online Game Players 

Book: Ten Arguments for Deleting your Social Media Accounts Right Now by Jaron Lanier

Netflix Documentary: The Social Dilemma

#dependențăDeInternet #dependențăDeSmarphone #dilemaSocială #dopamină