🎬 La délicatesse (2011)

Subtitles available:
🇳🇱 Dutch
🇬🇧 English
🇫🇷 French
🇩🇪 German
🇬🇷 Greek
🇮🇹 Italian
🇪🇸 Spanish

⬇️ Download https://app.box.com/s/ehu59gknrehtc84bdl3fubi4w9vz7eio

🎞 IMDb https://www.imdb.com/title/tt1828995/

▶️ Watch the video here 👇
https://darkiworld2026.com/titles/31253/la-delicatesse

#LaDelicatesse #Romance #Comedy #Drama #LoveStory #DavidFoenkinos #FrenchCinema #FeelGood #AudreyTautou

Une bonne découverte.
.
#lecture #books #lavieheureuse #davidfoenkinos #mastolivre

https://fabysway.home.blog/2026/02/06/la-vie-heureuse-david-foenkinos/

RESEÑAS

Todo comienza con la muerte del abuelo del joven narrador. Tras eso, y sin que medie justificación, su abuela es trasladada a una residencia de ancianos donde claramente no debería estar, porque puede valerse por sí misma. El protagonista va a visitarla a menudo y es testigo de su frustración. Así, hasta que un día, su abuela desaparece. La vida se sucede entre comprender a sus mayores y buscar su propia felicidad.

“Les souvenirs” (los recuerdos) de David Foenkinos es una novela contemporánea que trata de la vida misma. Momentos que se transforman en recuerdos, todo bajo la minuciosa mirada de Foenkinos, maestro del detalle de la cotidianeidad. Las páginas transcurren entre la melancolía del pasado y las extrañas coincidencias que forjan el destino de cada uno de nosotros, la búsqueda de la felicidad y el espejo en nuestros mayores, con sus problemas y remordimientos. La alegría y la tristeza de la juventud, que se escapa de manera inexorable. Una novela deliciosa, que emociona, hace reír y deja una sensación familiar y agridulce tras cerrar sus páginas. Imprescindible.

#reseñasdelibros
#davidfoenkinos
#lessouvenirs

Karin Viard: “I like to stick to the screenplay because the reality of the scene is always very crucial to me”

TAGS: #KarinViard #Interview #FilmInterview #Actress #FilmActress #MovieActress #FilmStar #MovieStar #FrenchActress #FrenchBornActress #Jalouse #StephaneFoenkinos #DavidFoenkinos #FilmNews #FilmIndustry #EntertainmentNews #Filmbuzz #FilmCommunity #Filmbuff #Moviebuff #Filmmaking #Moviemaking #Storytelling #BehindTheScenes #Hollywood #Film #Movies #Cinema

URL: https://filmtalk.org/2017/11/06/karin-viard-i-like-to-stick-to-the-screenplay-because-the-reality-of-the-scene-is-always-very-crucial-to-me/

De #davidfoenkinos, je ne connaissais que l'adaptation au cinéma par son frère de la délicatesse que j'avais DETESTE (alors que j'aime bien les acteurs) et aussi que ma cousine l'aimait beaucoup.

Maintenant je sais aussi que c'est un connard qui soutient Raphaël #enthoven le pro-génocide et que donc il l'est aussi probablement lui-même... 🚮 🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮🚮

#raphaelenthoven #foenkinos #besancon

„David Foenkinos: Das glückliche Leben“ – Ein Roman über Mut, Neubeginn & die Kraft der Veränderung. Rezension von Annegret Glock 👉 schreiblust-leselust.de

#Buchrezension #DavidFoenkinos #Leselust
➡️ Wage auch du den ersten Schritt!

Lecturi pentru juma’ de an

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Iată-ne ajunși la mijlocul anului. Timpul a trecut ca trenul pe linie, parcă nici nu l-am simțit. Mi-am dat seama că am trăit pe parcursul acestor luni doar după ce am privit în urmă și am zărit micul teanc de cărți citite până acum. Tocmai din acest motiv, m-am gândit ca astăzi să facem retrospectiva.

Ianuarie

Am început luna în forță cu povestea Glindei din Oz, cea mai puternică vrăjitoare din ținutul desscris de Frank Baum. Deși simplă, povestea mi-a plăcut prin perspectiva personajelor care au dat dovadă că și doi neuroni împărțiți de o gloată pot învinge.

Am continuat apoi cu „Misteriosul caz Christie”, un roman istoric bazat pe dispariția Agathei Christie din anul 1926. Din punct de vedere al stilului scriitoricesc, povestea se citește rapid și urmărește două mistere în paralel, din două perspective temporale diferite. Mi s-a părut totuși că îi lipsește ceva și că nu și-a atins potențialul.

Ultima carte citită în această lună a fost „Vânătoarea de crime”, alături de care am și dat startul provocării lansate de agenția Agathei Christie. Îi întâlnim aici pe renumitul Hercule Poirot și pe scriitoarea Ariadne Oliver, două dintre cele mai iubite personaje ale autoarei. Aceștia se confruntă cu misterul unei crime dintr-un spațiu închis și întâlnesc un arhitect printre suspecți.

Februarie

Cumva, am reușit să împrumut două cărți pentru provocarea Agatha Christie care fac referire, într-un fel sau altul, la artiști. Am început cu „A treia fată” al cărei titlu mi-a dat o idee cu totul și cu totul diferită. Cu toate acestea, m-a ajutat să învăț ceva nou: în timpuri de demult, fetele închiriau apartamente și se grupau astfel încât să plătească mai puțin. Schema era simplă: o persoană închiria apartamentul, apoi, dacă nu avea deja o prietenă, lansa un anunț în ziar sau întreba în stânga și în dreapta, până când găsea o colegă. Dacă mai aveau spațiu, lansau un anunț în ziar și alegeau o a treia persoană care să locuiască alături de ele. Sună cunoscut, nu? Mi-a plăcut faptul că am dat iar peste Hercule și Ariadne aici, iar interacțiunile lor au fost de-a dreptul delicioase.

Tot în această lună am citit despre băiatul stridie conceput de Tim Burton. Am găsit cartea absolut întâmplător la reducere pe Cărturești, iar după o scurtă investigație mi-am dat seama că o aveam în lista de dorințe de vreun an. Am achiziționat-o fără ezitare și am citit-o aproape imediat. Este chiar foarte scurtă.

Martie

În a treia lună din an am reușit să finalizez lectura celor cinci purceluși ai Agathei. Un alt mister cu iz de otravă și relații incomode, dar cu o diferență majoră: Poirot trebuie să descopere făptașul unei crime care a avut loc cu șaisprezece ani în urmă. Evident, și aici dăm peste un artist neînțeles, doar că de această dată, el este victima crimei. După ce am terminat de citit cartea, mi-am dat seama că am inversat tematicile lunilor așa cum au fost prezentate de organizator.

Am continuat lectura în același spirit, încercând să finalizez o carte începută cu un an în urmă: „Spre far”, povestea Virginiei Woolf. Problema a reprezentat-o fluxul continuu al conștiinței și modul în care gândurile personajelor se tot încâlceau prin fiecare paragraf. N-a fost deloc ușor să mă concentrez și, cel mai probabil, am nevoie de o a doua lectură pentru a înțelege totul și mai bine.

Cu un an în urmă, o prietenă mi-a povestit despre „Fotograful amintirilor pierdute” și s-a amuzat că povestea a fost tradusă mai întâi în limba română și abia apoi în limba engleză. Îmi amintesc că mi-au plăcut niște fragmente pe care le-a împărtășit cu mine, așa că am adăugat cartea pe lista de dorințe. Din păcate, nu am reușit să mi-o achiziționez, așa că am împrumutat-o. Lectura a fost ușoară, dar plină de potențial și tâlc.

Aprilie

Undeva pe la mijlocul lunii anterioare am început să citesc o altă carte de-ale Agathei, pentru că aveam nevoie de actori, așa că am ales un titlu la întâmplare (nu chiar, am citit pe coperta numărul patru despre ce e vorba). Am finalizat lectura undeva prin luna lui Prier. Din păcate, de această dată nu am reușit să ghicesc criminalul, dar povestea mi-a plăcut.

Următoarea lectură a fost tot din seria Agathei, pentru că luna aprilie i-a fost dedicată servitorilor, așa că am extras de pe raftul propriu „Triunghiul etern”. Cartea fost, de fapt, o colecție de povestiri. Fiecare s-a pliat pe câte o tematică, de la furtul unor documente extrem de importante pentru siguranța națională, până la un suicid și o crimă clasică.

Mai

Am început luna cu un titlu pe care l-am primit de la o editură străină (Hodderscape, mulțumesc!) pentru a-l citi în avans. Povestea Lumii Plutitoare mi-a atras atenția prin inserția și adaptarea unor basme sau povești clasice coreene și îmbinarea lor cu o parte întunecată și tehnologizată. A fost și prima mea interacțiune cu autoarea, Axie Oh, deși mai am un titlu scris tot de ea pe raftul din bibliotecă. Oricum, povestea mi-a plăcut și aștept acum volumul doi. Poate reușesc să îl obțin în avans iar.

Tot în luna mai am reușit să descopăr „Misterul Henri Pick”, o carte de la care aveam alte așteptări. Autorul francez din spatele titlului a reușit să mă surprindă cu finalul. Am râs.

Iunie

În a șasea lună din an, am finalizat aventura alături de personajele lui Elizabeth Lim dintr-o „imitație a sorții” (mulțumesc Hodderscape și pentru această carte!). Ceea ce apreciez de fiecare dată la autoare sunt titlurile, coperțile și premisele. De această dată, însă, am apreciat și o evoluție a scriitoarei fiindcă povestea a curs cu mai multă ușurință. Evident, tot au existat lucruri pe care mi-ar fi plăcut ca autoarea să le fi executat într-un mod diferit, dar în mare, lectura mi-a plăcut.

Pe la jumătatea lunii mi-am dat seama că nu am acoperit tematica detectivilor pentru luna mai, detectivii, așa că am extras de pe raft o carte cu o rachetă de tenis: „Spre zero”, scrisă tot de enigmatica Agatha. Tot ce pot să vă spun este că am alergat după potcoave de cai morți, dar până la urmă l-am găsit pe făptaș. Ce-i drept, totul a fost destul de ambiguu cu noii detectivi.

În sfârșit, i-am spus la revedere lui Iunie cu „Jocuri de oglinzi”, o altă carte scrisă de Agatha Christie, unde întâlnim un detectiv amator: doamna Marple. Aici m-am împiedicat de ceva iluzii, dar cum-necum, ideea mea principală cu privire la criminal a funcționat. Ceea ce nu am ghicit a fost adevăratul motiv din spatele faptelor.

În cazul în care sunteți curioși să îmi citiți gândurile mai detaliate, puteți accesa toate recenziile pe pagina mea Goodreads (aici) sau pe pagina noastră Instagram (aici). Pentru o parte dintre cărți am dedicat articole întregi aici, pe blog, oriunde am inclus link-uri. Tot pe rețelele de socializare puteți descoperi ce cărți citesc în continuare.

Lăsați-vă amprenta!

Sunt curioasă, totuși, cum arată anul vostru de lectură până acum. Câte cărți ați reușit să citiți și care sunt preferatele voastre până la acest moment?

Întoarceți pagina,

Maria

#AgathaChristie #axieOh #davidFoenkinos #elizabethLim #frankBaum #listaCarti #listaLectura #NinaDeGramont #provocareLiterară #sanakaHiiragi #timBurton #VirginiaWoolf