Hai s-o cunoaștem pe Dolores Claiborne a lui Stephen King

1. Un citat reprezentativ din carte:

„Atunci, când Joe tăia frunză la câini și n-aveam nici un chior, ajunsesem la grea strâmtoare și mi-am dat seama că nu-i nimeni pe lume mai disperat decât o mamă cu grija copiilor ei.”

2. Scurtă perspectivă asupra citatului:

Cât adevăr în atât de puține cuvinte… nu degeaba mamele sunt adesea comparate cu niște leoaice, când vine vorba de puii (copiii lor). Astfel, când se pune în discuție grija copiilor, mamele au un instinct aparte, care le face să fie mult mai puternice, mai îndrăznețe, mai feroce, mai protective decât de obicei, întrucât nu pot suporta, chiar și doar gândul, că proprii lor copii sunt în pericol, iar ele să nu facă nimic în privința aceasta, fiind niște adevărate luptătoare.

3. Povestea din spatele alegerii cărții:

Uite cum Brumărel a sosit cu o alegere de carte în oglindă cu luna octombrie a anului trecut din punct de vedere al scriitorului!… Analizam titlurile din bibliotecă și m-am oprit la o carte care se afla încă în ambalaj și pe care o primisem mai demult cadou. Când am dat cu ochii de ea, observând că este scrisă de Stephen King, am zis că este candidatul cel mai potrivit pentru mijlocul toamnei, având în vedere și tradițiile ce înconjoară această perioadă.

4. Sumar al cărții:

https://www.youtube.com/watch?v=mH941qrVAJo

5. Rezumatul cărții:

Cartea începe prin aducerea în prim plan a protagonistei, Dolores Claiborne, care se află la sediul poliției, într-o încăpere în care se mai regăsesc doi polițiști, Andy și Frank, și o stenodactilografă, Nancy, aceste ultime trei personaje neavând replici, doar se poate intui ce vorbesc sau întreabă. Dolores este interogată pe marginea recentului eveniment, respectiv moartea suspectă a Verei Donovan, bătrâna bogată de care se îngrijea, dar și despre un eveniment mai vechi, care a avut loc în ziua eclipsei totale de soare din 20 iulie 1963 și când a murit soțul ei, Joe St George.

Astfel, după mai multe tărăgănări și înțepături îndreptate celor doi polițiști, Dolores se hotărăște cum să-și înceapă istorisirea: „În loc să o spun de la cap la coadă sau de la coadă la cap, am de gând să-ncep de la mijloc.”. Astfel, încă de la început mărturisește că și-a ucis soțul, dar nu și angajatoarea, cititorului urmând a-i fi prezentat în continuare contextul, motivul și întreaga viață a protagonistei și a tuturor evenimentelor și trăirilor prin care a trecut, fiind acel gen de poveste în care deznodământul este înfățișat încă de la început.

6. Hai să cunoaștem personajele principale:

– Dolores (Claiborne) St George – protagonista feminină, personajul-narator în vârstă de aproximativ 66 de ani, este o femeie cu atitudine, îndrăzneață, puternică, ingenioasă, muncitoare, loială, vorbăreață, care demonstrează că instinctul de mamă în privința copiilor depășește orice, aceasta având o fată și doi băieți. Dolores chiar își face o scurtă autocaracterizare: „Sunt doar o femeie bătrână, cu o fire cretină și gura spurcată, da’ asta ți se întâmplă mai devreme sau mai târziu, când duci o viață așa idioată.”

– Vera Donovan – personajul feminin, care este descrisă ca fiind un adevărat ghimpe în spate, nemiloasă, fixistă, corectă, căreia îi place să câștige mereu, fiind angajatoarea lui Dolores și, până la un anumit punct, confidenta acesteia și vice-versa.

– Joe St George – personajul masculin, care este soțul lui Dolores. Acesta este descris ca fiind un bețiv, jucător de poker, bătăuș, muncitor atunci când vrea, mereu preocupat să-și satisfacă propriile dorințe.

7. Despre scriere și limbaj:

„Dolores Claiborne” a lui Stephen King este un roman psihologic, de suspans, dar, în același timp, un roman modern, care îmbină echilibrat modurile de expunere: identificăm o narațiune combinată cu monolog (mai ales că este vorba despre un personaj-narator care ne dezvăluie întreaga sa viață, cartea putând fi considerată o stenogramă a declarațiilor personajului eponim), care ne descrie într-un mod aparte, dar destul de clar și fără ocolișuri inutile povestea, ne întâlnim cu o descriere care nu acaparează povestea, ci o face să prindă puțin mai multă viață și suntem transportați în poveste, ca ascultători pasivi, prin intermediul dialogului. În ciuda faptului că această carte nu beneficiază de nici o împărțire, neavând nici un capitol sau vreo secțiune, ci este doar un tot unitar, scriitura este prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt destul de scurte și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează grațios.

Ei bine, în privința limbajului, lumea nu mai este așa roz (eventual, aș putea să spun că devine un roz extrem de murdar). Poate ar fi trebuit să existe niște cenzură, căci m-am împiedicat aproape la fiecare paragraf de un noian de invective și limbaj extrem de colorat (motiv pentru care se scade destul din nota cărții). De asemenea, în special, în prima parte a cărții, autorul a exagerat cu folosirea și repetarea anumitor cuvinte, dar și cu descrierea foarte amănunțită a episoadelor care implicau aceste cuvinte – imediat ce am dat de respectivele pagini, mi-am amintit instantaneu de Christine și tot ce mi-a venit în minte a fost că autorul apreciază foarte mult esența Petuniei, care, de altfel, se afle printre preferatele sale. Ediția citită de mine a avut câteva greșeli de tipar, iar în privința vocabularului, aș spune că este accesibil și cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, povestea fiind scrisă într-un stil foarte informal, colocvial.

8. Defilarea unor citate:

* „În zilele alea încă mai credeam că dragostea bărbatului pentru femeie și a femeii pentru bărbat este mai puternică decât dragostea de băutură și de scandaluri, numa’ că tocmai ultima se ridică la suprafață ca smântâna-n lapte. Am învățat destule însă în următorii zece ani. Școala vieții e grea uneori, nu?”

* „Cre’ că e adevărat ce se spune, cum că mintea nu-ți adoarme chiar dacă tu așa îți închipui; de fapt, continuă să gândească, ajungând la un rezultat mai bun, fiin’că tu nu ești pe fază s-o umpli cu obișnuita înșiruire de nimicuri care trec printr-un cap legat de trunchi: ce treabă mai ai de făcut, ce să gătești pentru prânz, la ce program să te uiți la televizor, chestii din astea.”

* „Nu m-am chinuit prea tare cu motivu’ pentru care m-am măritat cu el, deși tre’ s-o zic și p-asta. Aveam în burtă o fetiță de șase săptămâni în momentu’ în care am spus: Da, până când moartea ne va despărți. Asta a fost principalu’, restu’ fiind obișnuitele idei prostești; un lucru am învățat și io toată viața: motivele idioate duc la căsătorii idioate.”

* „Cum e orice căsnicie, de fapt? Probabil că există mai multe feluri, da’ nu-i una care să fie înăuntru cum pare pe dinafară, po’ să vă zic asta. Ce văd oamenii dintr-o căsnicie e una și ce se-ntâmplă în spatele ușilor e cu totu’ altă mâncare de pește. Uneori e îngrozitor, alteori e caraghios, da’ de obicei ambele în același timp.”

* „Un bețiv adevărat are numa’ două griji: să golească ulcioru’ din mână și să se frământe de unde obține altu’ după ce-l termină pe ăla dintâi.”

* „Crima i se părea cel mai periculos lucru, fiin’că unui laș îi e cel mai tare frică să nu fie descoperit, chiar mai frică decât de moarte.”

* „- Și cum ar proceda o fetiță provincială dacă ar afla că a căzut pe bec? E evident, nu?… Da’ cine se grăbește să se mărite sfârșește adesea prin a regreta amarnic în momentele de răgaz, probabil că ai învățat asta pe propria-ți piele. Păcat că mămica ta cea sfântă nu ți-a spus așa ceva când ți-a explicat că unde nu-i cap, vai de picioare, și că în orice om se ascunde și o parte bună.”

* „Casele au propria lor viață, pe care o împrumută de la cei care trăiesc în ele; sunt absolut convinsă.”

* „Într-un fel sau altu’, toate punțile dintre vremurile de-atunci și alea de-acum au fost retezate. Știți, și timpu’ este un ocean la fel ca ăla care se întinde între insulă și continent, numa’ că singuru’ feribot care-l poate traversa este amintirea, și asta-i ca o navă-fantomă – dacă-ți dorești să dispară, așa se-ntâmplă.”

9. Concluzia la care am ajuns după lectură:

Având în vedere faptul că am citit cartea în aproximativ 2 zile, aș spune că este o carte care se lecturează ușor (cu toate că îi lipsește structura clasică, capitolele). Chiar dacă Stephen King este considerat regele romanelor de groază, această carte nu consider că este deloc înspăimântătoare, cel puțin, ar putea fi considerată puțin dezgustătoare, pe alocuri, dar nimic mai mult (să nu uităm că este încadrată în genul thriller psihologic). În privința poveștii, pot spune că este destul de previzibilă și anticipativă, așa că elementul suspans consider că își face siesta. Sau poate acel suspans este construit într-o manieră inversă: te gândești că nu se va întâmpla ceea ce a-i intuit de la bun început, dar și această ipoteză se spulberă ușor. Nici în privința protagonistei nu am o părerea foarte bună: mi s-a părut că a fost construită într-un fel care, uneori, te calcă pe coadă – poate să fi fost de vină și modul ei de exprimare și de raportare la ceilalți. Astfel, consider acest roman o carte bună pentru cei care ar dori să încerce genul romanelor psihologice, întrucât au posibilitatea de a pătrunde în mintea criminalului (cel puțin, în acest caz) și a-i înțelege alegerile și frustrările – deci, este o carte care vă poate delecta, dar care vă poate face să fiți mult mai atenți la alegerile pe care le faceți pentru a avea o viață mai frumoasă și fără griji inutile.

10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:

Lăsând la o parte limbajul extrem de colorat și unele pasaje, per total, a fost o carte bunicică, cu un subiect și o alegere de relatare destul de interesante. Mi-a plăcut ideea de a se dezvălui încă din primele pagini deznodământul, ca pe parcursul poveștii să vedem dacă nu cumva am fost induși în eroare.

11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:

Nu încape îndoială, cartea este potrivită pentru cei care doresc să se delecteze cu un roman psihologic, pentru cei care doresc să o ia ușor cu un roman de suspans, cu un thriller. Dacă cunoașteți pe cineva care dorește să afle care sunt gândurile, motivele unui criminal, atunci le puteți oferi cartea cadou. Cei care au văzut ecranizarea cărții, cred că s-ar bucura să descopere exact cum s-au întâmplat lucrurile. Și, nu în ultimul rând, fanii lui Stephen King cred că s-ar bucura de acest roman.

12. Evaluarea cărții:

Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 7 din 10.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #abuz #bătrânețe #crimă #căsnicie #DoloresClaiborne #edituraNemira #literaturăAmericană #moarte #numeșilocuri #numesilocuri #octombrie #recenzie #recenzii #recenziiCarte #StephenKing #toamnă #viață

#Piedone NU are dreptul legal de a merge în controale #piedone #anpc #controale #abuz #stareanatiei.

🔗 https://yewtu.be/watch?v=APtp2XEmBmA

#România #StareaNației