Ilgstošā stresā un iepriekšējā liekā svara gadījumā smadzenes kļūst mazāk jutīgas pret leptīnu un insulīnu. Rezultāts – sāta sajūta vājāka, tauki saglabājas.

👉 Uzzini, kāpēc tā notiek: https://www.rigabrain.com/post/vedera-tauki

#rigabrain #hormoni #leptins #insulins

Progesteronul în creier

Imagine: Ionut Stefan

Acest articol face parte din seria „Efectele hormonilor asupra creierului”. Dacă ești complet nou în ceea ce privește subiectul hormonilor, îți recomandăm să începi de acolo. Dacă ai nevoie de o recapitulare despre steroizi, consultă prima parte a articolului despre estrogeni.

Ce este progesteronul?

Progesteronul este un hormon steroid, la fel ca estrogenii. De fapt, se aseamănă destul de mult cu aceștia: este derivat din colesterol, este produs în mai multe zone ale corpului și are atât mecanisme de acțiune directe, cât și indirecte.

Există, desigur, și câteva diferențe importante. Prima ține chiar de denumire: vorbim despre estrogeni (la plural, pentru că există patru tipuri principale), dar despre progesteron (la singular). Familia mai largă de molecule care acționează asupra aceluiași receptor se numește „progestogeni”; membrii sintetici ai acestei familii sunt cunoscuți sub numele de „progestine”.

Estrogenii sunt sintetizați în ovare, testicule și placentă, precum și în mai multe țesuturi periferice, precum grăsimea, pielea, oasele, vasele de sânge și chiar creierul. Progesteronul, în schimb, este produs în principal de corpul galben din ovar și de placentă la femei, de testicule și glandele suprarenale la bărbați, precum și local în sistemul nervos, atât de către neuroni, cât și de către celulele gliale.

Efecte generale

Deoarece este cunoscut drept un hormon sexual, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că cele mai cunoscute efecte ale progesteronului sunt legate de sistemul reproducător.

La femei, progesteronul contribuie la dezvoltarea glandelor mamare și influențează libidoul. În plus, joacă un rol esențial în timpul sarcinii prin faptul că ajută uterul să se pregătească pentru implantare, reduce răspunsul sistemului imunitar al mamei astfel încât sarcina să fie mai ușor acceptată, inhibă lactația pe durata sarcinii și ajută la prevenirea nașterii premature. Fătul utilizează, de asemenea, progesteronul produs de placentă pentru a sintetiza steroizi suprarenali (alți hormoni foarte importanți despre care vom vorbi într-un articol viitor).

La bărbați, progesteronul contribuie la diferențierea timpurie a organelor genitale masculine. Acest lucru se întâmplă indirect, prin faptul că servește drept precursor pentru testosteron și pentru un hormon mai potent numit DHT (dihidrotestosteron).

Dincolo de acestea, se pare că progesteronul contribuie la elasticitatea pielii, stimulează respirația, crește temperatura corporală în timpul ovulației, poate crește riscul de gingivită și are un rol în semnalizarea eliberării insulinei, printre altele.

Efecte neurale

Receptorii pentru progesteron sunt distribuiți pe scară largă în creier, însă nu uniform. Unele regiuni și tipuri celulare îi exprimă mai puternic decât altele, ceea ce permite efecte specifice regiunii și celulei. În plus, progesteronul acționează nu doar prin receptorii nucleari clasici, ci și prin receptori membranari și metaboliți precum alopregnanolonul, care influențează la rândul lor activitatea cerebrală.

Două efecte neurale au fost studiate cel mai intens. Primul este un posibil rol neuroprotector. În modele animale de traumatism cranian, accident vascular cerebral și neuroinflamație, progesteronul reduce inflamația, limitează moartea celulară și atenuează răspunsurile inflamatorii. Deși aceste rezultate sunt promițătoare, studiile clinice de mare amploare pe oameni nu au demonstrat încă beneficii clare, astfel că valoarea sa terapeutică rămâne în curs de investigare.

Al doilea este un efect neuromodulator asupra neurotransmisiei, în special prin receptorii GABA-A. Alopregnanolonul, un metabolit al progesteronului, acționează ca modulator al acestor receptori, producând efecte anxiolitice (anti-anxietate) și de calmare. Acest mecanism are relevanță clinică, deoarece ajută la explicarea atât a rolului progesteronului în reglarea dispoziției, cât și a unor efecte secundare neuropsihiatrice ale contraceptivelor hormonale.

Alte acțiuni neuronale ale progesteronului includ favorizarea remodelării sinapselor în regiuni precum hipocampul și posibil influențarea microbiomului intestinal, care comunică bidirecțional cu sistemul nervos. Aceste efecte din urmă reprezintă încă domenii emergente de cercetare, dar sugerează că influența progesteronului asupra creierului este atât amplă, cât și dinamică.

Ce nu știm încă

La fel ca în cazul estrogenilor, există încă multe domenii în care este nevoie de cercetări suplimentare.

De exemplu, deși studiile pe animale și studiile clinice de mică amploare la oameni au arătat efecte neuroprotectoare ale progesteronului după leziuni cerebrale, studiile de fază III, mai mari, nu au reușit să reproducă aceste rezultate. Rămâne încă o întrebare deschisă dacă acest lucru se datorează diferențelor de dozaj, de moment al administrării sau complexității biologice.

În ceea ce privește dispoziția și anxietatea, deși știm că progesteronul și derivații săi joacă un rol în acest sens, nu înțelegem încă pe deplin modul în care derivații sintetici influențează creierul. Iar în ceea ce privește axa intestin-creier, nu se știe încă dacă influența observată se traduce prin efecte semnificative asupra dispoziției sau cogniției.

În cele din urmă, la fel ca în cazul estrogenilor, nu este sigur dacă progesteronul acționează în același mod, în afara reproducerii, atât la bărbați, cât și la femei.

Cum ți s-a părut această postare? Scrie-ne în comentariile de mai jos. Și dacă vrei să ne susții, poți distribui articolul, ne poți cumpăra o cafea aici sau chiar ambele.

Abonează-te la fluxul RSS aici.

Ar putea să-ți placă și:

Referințe (în engleză)
Brinton, R. D., Thompson, R. F., Foy, M. R., Baudry, M., Wang, J., Finch, C. E., Morgan, T. E., Pike, C. J., Mack, W. J., Stanczyk, F. Z., & Nilsen, J. (2008). Progesterone receptors: Form and function in brain. Frontiers in Neuroendocrinology, 29(2), 313–339. https://doi.org/10.1016/j.yfrne.2008.02.001

Burgraff, N. J. (2024). Keeping breathing in balance through hormonal modulation in respiratory control. Acta Physiologica, 240(4). Portico. https://doi.org/10.1111/apha.14094

Pletzer, B., Winkler-Crepaz, K., & Maria Hillerer, K. (2023). Progesterone and contraceptive progestin actions on the brain: A systematic review of animal studies and comparison to human neuroimaging studies. Frontiers in Neuroendocrinology, 69, 101060. https://doi.org/10.1016/j.yfrne.2023.101060

Tahri, A., Niccolai, E., & Amedei, A. (2025). Neurosteroids, Microbiota, and Neuroinflammation: Mechanistic Insights and Therapeutic Perspectives. International Journal of Molecular Sciences, 26(14), 7023. https://doi.org/10.3390/ijms26147023

Wei, J., & Xiao, G. (2013). The neuroprotective effects of progesterone on traumatic brain injury: current status and future prospects. Acta Pharmacologica Sinica, 34(12), 1485–1490. https://doi.org/10.1038/aps.2013.160

#hormoni #hormoniSexuali #neuroștiință #progesteron

Progesterone in the brain

Image credit: Ionut Stefan

This post is part of our series “Hormone effects on the brain“. If you’re completely new to the topic of hormones, we recommend that you start from there. If you need a refresher on steroids, check out the first part of the article on estrogens.

What is progesterone?

Progesterone is a steroid hormone, same as estrogens. In fact, it shares quite a few similarities with the latter: it’s derived from cholesterol, it’s produced in multiple areas of the body, and it has both direct and indirect mechanisms of action.

There are, of course, some important differences as well. The first one is actually related to the name: we talk about estrogens (plural, as there are four main types), but progesterone (singular). The broader family of molecules that act on the same receptor is called “progestogens“; synthetic members of this family are known as “progestins“.

Estrogens are synthesized in the ovaries, testes, and placenta, as well as in several peripheral tissues such as fat, skin, bone, blood vessels, and even the brain. Progesterone, by contrast, is produced mainly by the corpus luteum in the ovary and by the placenta in females, by the testes and adrenal glands in males, and locally in the nervous system by both neurons and glia.

General effects

Since it’s known as a sex hormone, it should come as no surprise that the most well-known effects of progesterone are related to the reproductive system.

In females, progesterone contributes to the development of breast glands and influences libido. Additionally, it plays a significant role during pregnancy by helping the uterus prepare for implantation, decreasing the immune system response of the mother such that the pregnancy is more likely to be accepted, inhibiting lactation during pregnancy, and helping prevent premature labor. The fetus also uses placental progesterone to produce adrenal steroids (other very important hormones we’ll talk about in a future article).

In males, progesterone helps with the early differentiation of male genitalia. It does so indirectly, by serving as a precursor for testosterone and a more potent hormone called DHT (dihydrotestosterone).

Beyond that, it appears that progesterone contributes to skin elasticity, stimulates respiration, increases body temperature during ovulation, may increase the risk of gingivitis, and act in signaling insulin release, among others.

Neural effects

Progesterone receptors are widely distributed throughout the brain, though not evenly. Some regions and cell types express them more strongly than others, allowing for region- and cell-specific effects. In addition, progesterone acts not only through classical nuclear receptors but also through membrane receptors and metabolites such as allopregnanolone, which themselves influence brain activity.

Two neural effects have been studied most intensively. The first is a potential neuroprotective role. In animal models of traumatic brain injury, stroke, and neuroinflammation, progesterone reduces swelling, limits cell death, and dampens inflammatory responses. While these findings are promising, large clinical trials in humans have not yet shown clear benefits, so its therapeutic value remains under investigation.

The second is a neuromodulatory effect on neurotransmission, particularly through GABA-A receptors. Allopregnanolone, a metabolite of progesterone, acts as a modulator of these receptors, producing anxiolytic (anti-anxiety) and calming effects. This mechanism is clinically relevant, as it helps explain both progesterone’s role in mood regulation and some of the neuropsychiatric side effects of hormonal contraceptives.

Other neural actions of progesterone include promoting dendritic spine remodeling (i.e. reshaping synapses in regions like the hippocampus) and possibly influencing the gut microbiome, which communicates bidirectionally with the nervous system. These latter effects are still emerging areas of research but suggest progesterone’s influence on the brain is both broad and dynamic.

What we still don’t know

Similar to estrogens, there are still many areas where more research needs to be done.

For example, while animal trials and small clinical trials in humans have shown neuroprotective effects of progesterone after brain injury, larger phase III trials have failed to replicate these results. Whether this reflects differences in dosing, timing, or biological complexity is still an open question.

In terms of mood and anxiety, while we know that progesterone and its derivatives play a role here, we still don’t fully understand how synthetic derivatives affect the brain. And with respect to the gut-brain axis, we don’t know yet whether the observed influence translates into any meaningful effects on mood or cognition.

Finally, as with estrogens, it’s uncertain whether progesterone acts in the same way outside reproduction in both males and females.

What did you think about this post? Let us know in the comments below. And if you’d like to support our work, feel free to share it with your friends, buy us a coffee here, or even both.

Subscribe to our RSS feed here.

You might also like:

References
Brinton, R. D., Thompson, R. F., Foy, M. R., Baudry, M., Wang, J., Finch, C. E., Morgan, T. E., Pike, C. J., Mack, W. J., Stanczyk, F. Z., & Nilsen, J. (2008). Progesterone receptors: Form and function in brain. Frontiers in Neuroendocrinology, 29(2), 313–339. https://doi.org/10.1016/j.yfrne.2008.02.001

Burgraff, N. J. (2024). Keeping breathing in balance through hormonal modulation in respiratory control. Acta Physiologica, 240(4). Portico. https://doi.org/10.1111/apha.14094

Pletzer, B., Winkler-Crepaz, K., & Maria Hillerer, K. (2023). Progesterone and contraceptive progestin actions on the brain: A systematic review of animal studies and comparison to human neuroimaging studies. Frontiers in Neuroendocrinology, 69, 101060. https://doi.org/10.1016/j.yfrne.2023.101060

Tahri, A., Niccolai, E., & Amedei, A. (2025). Neurosteroids, Microbiota, and Neuroinflammation: Mechanistic Insights and Therapeutic Perspectives. International Journal of Molecular Sciences, 26(14), 7023. https://doi.org/10.3390/ijms26147023

Wei, J., & Xiao, G. (2013). The neuroprotective effects of progesterone on traumatic brain injury: current status and future prospects. Acta Pharmacologica Sinica, 34(12), 1485–1490. https://doi.org/10.1038/aps.2013.160

#hormoni #neuroștiință #sexHormones