Hai să-l cunoaștem pe Frankenstein a lui Mary Shelley!

1. Un citat reprezentativ din carte:

„Învață de la mine, dacă nu din sfaturile mele, măcar din exemplul meu, cât de periculoasă este cunoașterea și cu cât este mai fericit omul care crede că orașul său este lumea întreagă, decât cel care aspiră să devină mai mare decât îi va permite natura.”

2. Scurtă perspectivă asupra citatului:

Uneori, ambiția are un caracter pozitiv, alteori ea capătă valențe negative – astfel, este important să analizăm cum ne poate afecta această sete de a nu renunța, sub nici o formă, la țelurile și dorințele noastre, întrucât, uneori, mai mic înseamnă mai fericit, cum este și în acel proverb românesc: „decât codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș”. Mai mult, nu trebuie niciodată să spunem că noi știm și că n-avem nevoie de sfaturile ori exemplele altora, fiindcă viața este prea scurtă ca să facem toți aceleași greșeli și să învățăm din ele – este mult mai bine și ușor să luăm aminte și la spusele altora care au experimentat ceva asemănător, să ne inspirăm și din exemple și din sfaturi pentru a avea mai mult de câștigat.

3. Povestea din spatele alegerii cărții:

Acum, nu de mult timp, anul trecut (așa, cam prin decembrie), eram cu sora mea, iar, dintr-o dată, a lăsat telefonul din mână și mi-a arătat un articol legat de inteligența artificială (pentru cei interesați, vă las link-ul aici). Pot să vă spun că părerile mele legate de acest subiect sunt negative, pe când ale Mariei sunt favorabile (chiar a scris pe blog o poveste despre cum a încercat să enerveze inteligența artificială, articol pe care îl puteți citi urmărind acest link).

Ei bine, când am văzut titlul acelui articol („Ce putem face dacă inteligența artificială devine conștientă. Planul cercetătorilor pentru a evita scenariul Frankenstein”), a apărut dorința de a reciti faimosul roman al lui Mary Shelley, observând relația de actualitate dintre roman și realitate, precum și nota nefavorabilă desprinsă din conținutul articolului.

4. Sumar al cărții:

5. Rezumatul cărții:

Înainte de a vorbi despre poveste, aș vrea să atrag atenția iubitorilor de zăpadă că această carte cuprinde multe pasaje care ne vorbesc despre iarnă, despre zăpadă, despre ger, despre gheață – ceea ce o face o alegere foarte potrivită pentru luna lui Gerar (chiar dacă termometrele nu ne indică valori sub zero grade Celsius sau în jurul acestei valori – mă gândesc la aceste ultime zile, în care aveam impresia, din nefericire, că a sosit primăvara).

Dar, să vă prezint puțin povestea. Cartea începe cu vreo 4 scrisori scrise de căpitanul Robert Walton, adresate surorii sale, Margaret, prin care îi vorbește despre evoluția expediției sale către Polul Nord și îi reamintește cum și-a ales acest obiectiv. Ulterior, după ce nava lui Walton este prinsă de gheață, este relatat cum a fost salvat un om, ce călătorea cu o sanie trasă de câini. Astfel, cu această ocazie, intrăm în cadrul celei de a doua povestiri, care, în fapt, reprezintă notițele lui Walton după relatarea lui Victor Frankenstein, omul salvat. Această a doua povestire ne prezintă povestea lui Frankenstein, un fel de biografie, în cadrul căreia este inserată și a treia poveste, respectiv cea a creaturii create de Frankenstein.

6. Hai să cunoaștem personajele principale:

– Robert Walton – primul personaj în perspectiva căruia pătrundem. El este un vechi poet (cariera durând doar un an), cu o dorință de a deveni marinar, dorință, pe care și-a îndeplinit-o prin muncă asiduă și multe încercări grele, realizate de bună voie. Este o fire singuratică, care își dorește un prieten apropiat, care să îi semene într-o oarecare măsură în caracter, dar, în același timp, este un om blând, respectuos, curajos și ambițios.

– Victor Frankenstein – al doilea personaj în a cărui perspectivă (mult mai vastă) pătrundem. El este motorul poveștii, cel asupra căruia este pus reflectorul. Victor Frankenstein a fost un copil mai retras, cu puțini prieteni (dar de bază), iubit de părinții săi și care era foarte atras de natură și de geneza acesteia, îmbrățișând, ulterior, domeniul științelor naturii. Ulterior, existența sa a fost bântuită de multe pierderi ai celor dragi lui, care l-a transformat într-un om șters, trist, puternic, ambițios și cu o dorință de răzbunare.

– Monstrul lui Frankenstein – al treilea personaj în a cărui perspectivă pătrundem. Acest personaj nu are nume, referirea la el fiind făcută prin diverse substantive neprietenoase, însă, fiind creația lui Victor Frankenstein, cred că nu este greșit dacă îl numim și pe el tot Frankenstein, întrucât creația ar trebui să preia numele de familie al creatorului. Consider că această ființă este una neînțeleasă, care nu a avut șansa de a fi acceptată, aspectul exterior fiind mult mai important pentru ceilalți. Este o creatură inteligentă, care a învățat singură elementele de bază, să scrie, să citească, care, în străfundul sufletului său, are o inimă bună.

7. Despre scriere și limbaj:

Fragement din „Frankenstein – Un Prometeu modern” de Mary Shelley, care ne oferă o perspectivă a vieții de zi cu zi.

„Frankenstein – Un Prometeu modern” a lui Mary Shelley este un roman gotic, epistolar, științifico-fantastic, de suspans, misterios, dar, în același timp, un roman clasic, care îmbină cadențat și armonios modurile de expunere: identificăm o narațiune presărată fin cu momente de introspecție, care curge lin și care ne prezintă faptele într-un mod clar, ușor de parcurs și bine delimitat în timp; ne întâmpină descrieri vii, ample, plăcute, dar care nu acaparează povestea, ci o conturează mai ușor pentru ochii minții, transpunând ficționalul în real, și ne trezim ușor în momentul în care apar liniile de dialog, răzlețe, este adevărat, dar care îi dau un plus de dinamism poveștilor.

Cartea este scrisă utilizând procedeul de povestire în ramă, astfel că avem parte de trei povești într-una singură, ce sunt aranjate sistematizat ca două cercuri în jurul unui nucleu. De asemenea, stilul de scriere este unul aparte, în sensul că autoarea a ales să scrie poveștile sub forma unor scrisori, prin care Robert Walton o ține la curent pe sora lui, Margaret, cu privire la expediția sa și întâmplările ciudate pe care le aude de la misteriosul pasager pe care îl salvează, numit Victor Frankenstein.

Astfel, scriitura ne apare prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt destul de scurte și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează și se amestecă grațios. În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii nu am sesizat vreo greșeală de tipar.

8. Defilarea unor citate:

* „Îmi lipsește totuși ceva ce nu am fost încă în stare să-mi satisfac și simt absența acestui lucru ca pe cel mai mare rău. Nu am nici un prieten, Margaret. Atunci când strălucesc de entuziasmul succesului, nu există nimeni care să participe la bucuria mea; dacă sunt asaltat de deznădejde, nimeni nu se străduiește să-mi susțină moralul deprimat. Este adevărat că îmi voi încredința gândurile hârtiei, dar aceasta este o cale insuficientă pentru comunicarea sentimentelor.”

* „Viața sau moartea unui om nu reprezintă decât un preț mic de plătit pentru obținerea cunoștințelor pe care le caut, a domeniilor pe care le-aș cunoaște și folosi împotriva dușmanilor rasei noastre.”

* „Acestea sunt reflecțiile primelor zile, dar, atunci când timpul demonstrează realitatea nenorocirii, începe amărăciunea despărțirii.”

* „La unele studii mergi atât de departe cât au mers cei dinaintea ta și nu mai este nimic de aflat, dar, într-o activitate științifică, există încontinuu loc pentru noi și minunate descoperiri. O minte cu capacitate moderată, care urmărește îndeaproape un studiu, trebuie să ajungă la o mare profitabilitate a acelui studiu.”

* „Dacă studiile pe care le urmezi cu silință au tendința de a-ți slăbi afecțiunea și să-ți distrugă gustul pentru acele plăceri simple, în care nici un aliaj nu se poate amesteca, atunci acele studii sunt, cu siguranță, ilegale, adică nepotrivite minții omenești.”

* „Nimic nu este mai dureros pentru mintea omenească decât – după ce sentimentele au fost afectate de o rapidă succesiune de evenimente – calmul de moarte al inactivității și siguranța care urmează și lipsește sufletul atât de speranță, cât și de teamă.”

* „Pentru prima dată, de asemenea, am simțit care erau îndatoririle unui creator față de creația sa și că trebuia să-l fac fericit înainte de a mă plânge de răutatea lui.”

9. Concluzia la care am ajuns după lectură:

Având în vedere faptul că am citit cartea în aproximativ două zile, aș spune că este o carte care se lecturează ușor, paginile zburând una după alta, povestea ținându-te cu sufletul la gură pentru a afla parcursul vieții celor trei principali actori. Aș mai adăuga faptul că personajele au fost foarte bine conturate, observându-se evoluția și cauza schimbării lor. Cartea a avut și câteva pasaje care m-au făcut să mă simt în poveste, dar conține și câteva pasaje care îți pot stârni niște fiori pe șira spinării. Astfel, consider acest roman o carte bună pentru delectare, autoanaliză și reflectare asupra aspectului că anumite evenimente, remarci te pot schimba în bine sau în rău, dar și asupra faptului că trebuie să avem o ambiție cumpătată.

10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:

Nu cred că există vreun aspect pe care să-l reproșez acestei cărți. Mi-au plăcut, în special, descrierile locurilor din natură, a munților, a lacurilor, și faptul că autoarea ne-a condus prin mai multe locuri din lume, respectiv prin țările Europei de Vest (Elveția, Germania, Franța, Marea Britanie), prin Rusia, puțin și pe traseul care leagă aceste două zone, fiind chiar menționate și zone apropiate de meleagurile românești („… vas care pleca spre Marea Neagră”, „…în mijlocul sălbăticiilor tătare”). Astfel, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele.

11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:

Nu încape îndoială, cartea este potrivită pentru iubitorii de romane gotice, clasice, științifico-fantastice, de suspans, de mister. Dacă cunoașteți persoane cărora le plac scrisorile, le plac scrierile tip biografii, atunci această carte ar fi un cadou numai bun de făcut. De asemenea, cei care au vizitat castelul Frankenstein din Germania sau doresc să-l viziteze, cred că ar aprecia această carte drept cadou. Și, nu în ultimul rând, fanii lui Mary Shelley cred că s-ar bucura de acest roman, mai ales când există atât de multe adaptări și reprezentări.

12. Evaluarea cărții:

Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#101CărțiDeCititîntrOViață #ambiție #cunoaștere #edituraAdevărulHolding #Frankenstein #ianuarie #iarnă #inteligentaArtificiala #literatură #literaturăEngleză #MaryShelley #moarte #monstru #plăcereaLecturii #povestireînRamă #recenzie #recenzii #recenziiCarte #romanClasic #romanEpistolar #romanGotic #suferință #viață