Secrete și alchimie vie
Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Astăzi avem cod roșu de ploi, furtună și câteva grame de secrete alchemizate. Sunteți pregătiți? Eu, nu.
Îngraș porcul în Ajun.
De curând am început să citesc „Alchimia Secretelor“, o carte pe care am primit-o din partea Orion Publishing prin intermediul Negalley (mulțumiri!), și cumva am aterizat în trecut. Nu că povestea ar fi conectată în vreun fel la viața mea, dar mi-a amintit teribil de mult de anii copilăriei și adolescenței. Pe atunci credeam că magia există în jurul meu și tot ce trebuia să fac era să privesc mai atent.
Nu e de mirare că mai toată lumea îmi spunea că am capul în nori. Eu trăiam într-o lume complet diferită. Îmi imaginam că dacă închid ochii și îi țin strânși bine înainte de a deschide ușa de la intrare, voi păși printr-un portal magic și voi ajunge într-un univers paralel. Sub fiecare piatră exista un mister, iar fiecare furnică avea o poveste de spus. (Lăsăm albinele în lumea lor—ahem!)
Cum-necum, viața era plină de secrete. Poate tocmai de aceea genul meu literar preferat era cel fantastic: realismul magic.
Și uite, na, că fix într-o carte specifică acestui gen am aterizat. Ce coincidență minunată! Chiar mi-era dor de o poveste de acest gen. Dar că să ne-o mai lungesc atâta, hai să vă povestesc despre ea.
Cât de tare e să existe multiple versiuni ale aceleiași cărți? Hai să prindem pokemon!
TITLU:
AUTOR:
CATEGORII:
NUMĂR PAGINI:
PUBLICAT DE:
„Alchimia secretelor” („Alchemy of Secrets” în original)
Stephanie Garber
336
Orion Publishing Group | Gollancz
Rezumat
Holland este o tânără obișnuită. Iese la întâlnire cu un tip care-i amintește de Clark Kent (Superman), descoperă accidental unde se ascunde Omul cu Ceasul și (fără să-și dea seama) se avântă într-o lume periculoasă a magiei și minciunilor.
Distractiv, nu? Nu. Ceasul ticăie, iar viața-i e pusă în pericol de fețe nevăzute.
Personaje
Evident că m-a capturat Profesoara misterioasă și mi-am făcut tot felul de idei cu privire la ea. Holland m-a supărat de câteva ori, iar domnul Gabe, ha—aflați voi.
- Holland—personajul principal feminin. Este o tânără care și-a pierdut părinții în urmă cu mai mulți ani. Are o soră care nu-i seamănă ca temperament. Atât ea cât și sora ei ascund tot felul de secrete. Pe unul îl au totuși în comun: moartea părinților lor.
- Profesoara—un personaj învăluit în mister. Predă o materie dubioasă la facultate. Cursul ei este opțional (electiv), iar pentru a participa, trebuie să faci muncă de cercetare. Nu îl găsești într-o programă pur și simplu. Ce predă? Mituri locale și povești magice despre bănci secrete și oameni care îți pot spune data și ora la care urmează să mori. În spatele acestei imagini se află însă mult mai mult.
- Gabe—tipul găunos cu voce groasă. Conform spuselor sale, a fost trimis de sora lui Holland să o protejeze. Ascunde o grămadă de secrete.
- Adam—genul ăla plin de șarm și o doză mare de pericol. La rândul lui, spune că a fost trimis de sora lui Holland să o protejeze. Și el ascunde o grămadă de secrete.
Gânduri
Magia este peste tot în jurul nostru. Asta este ceea ce am avut în comun cu Holland. Modul în care parcă se aștepta să se deschidă ușa miraculoasă spre lumea ascunsă a magiei. Deși nu căuta în mod activ fiecare mit în parte, avea obsesia ei specifică: un mit local povestit de Profesoară. Pe de altă parte, setea de magie și mister pare că i-a fost insuflată de tatăl ei.
Secretul tău nu e în siguranță cu mine. Asta este ceea ce Holland și sora ei au învățat repede. Tocmai de aceea și-au schimbat numele și au ținut cu dinții de istoria familiei lor. Pe de altă parte, toată lumea minte și nici nu mai știi în cine să te încrezi. Prieteni? Profesori? Familie? Tu însuți? Dificil de spus.
Eu văd în viitor. Există mai multe personaje care pot arunca un ochi în viitor și prevesti diverse aspecte. Unele se bazează pur și simplu pe abilitățile lor intrinseci, iar altele pe tiparele trecutului. Cert este însă că viitorul pe care fiecare dintre ei îl văd este variabil. Nimic nu e bătut în cuie.
Finalul e deschis. Cartea beneficiază de un final deschis, ceea ce mi-a plăcut. Garber îi permite imaginației cititorului să aleagă ce se întâmplă mai departe și, în același timp, lasă deschisă portița spre un viitor volum doi. Mi-a plăcut la nebunie însă întorsătura de situație de la finalul cărții. A fost ceva la care nu m-am gândit pentru că nu știam exact în ce direcție urma să evolueze totul.
Concluzie
Deși narațiunea este simplă, lipsită de înflorituri sau descrieri complexe care să te introducă în ambientul lumii poveștii, mi-a plăcut. M-am trezit căutându-mi telefonul înfrigurată doar ca să mai citesc un capitol. Sigur, au fost și părți care m-au frustrat puțin (vezi descrierile vestimentației sau slaba dezvoltare a unor personaje [Gabe, *tuse, tuse*]), dar m-a prins acțiunea și misterul.
Mi-ar fi plăcut și mai mult dacă poveștile Profesoarei ar fi fost integrate în narațiunea propriu-zisă. De exemplu, Holland ar fi putut să citească fragmente din ele, sau să ne fie prezentați pașii ei care caută înfrigurați următorul indiciu lăsat de Profesoară, în interiorul capitolelor. Sau, și mai bine, în timp ce era introdus fiecare loc sau personaj magic, gândul să o fi purtat spre vocea profesoarei.
În sfârșit, Garber a pus accentul pe unele aspecte peste care putea trece cu ușurință și nu a dezvoltat suficient o parte dintre interacțiuni sau personaje. Pe de altă parte, suspectez că a făcut acest lucru tocmai pentru a putea reveni cu o continuare. Totuși, cred că povestea ar fi avut un impact mult mai mare dacă Holland ar fi explorat cumva trecutul și motivațiile lui Gabe mai mult. La fel și în cazul lui Adam.
Oricum, din partea mea, cartea primește cinci steluțe rotunjite.
Lăsați-vă amprenta!
Care este amintirea voastră preferată? Lumea voastră ce fel de secrete magice ascunde?
Întoarceți pagina,
Maria
#fantasy #fantezie #recenzie #recenziiCarte #stephanieGarber