Librăria luminoasă a lunii

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Cum v-ați simți dacă ați găsi întâmplător o carte ce cuprinde întreaga voastră viață? V-ați citi povestea sau ați pune repede cartea înapoi pe raft? Întrebarea pe care v-o adresez de această dată nu este întâmplătoare. Cumva am ajuns să citesc un titlu interesant mulțumită Negalley și editurii Wildfire.

Cocktailurile acelea chiar au un rol pe copertă. 😂 Doar că eu n-am fost atentă.

„Librăria luminoasă a lunii“ („The Moon Glow Bookshop“ în traducerea în limba engleză) mi-a atras atenția destul de repede din două puncte de vedere. Bine, trei. În primul rând a fost coperta—foarte colorată și imaginativă, apoi a urmat numele traducătorului, Shanna Tan, care mi-a amintit destul de rapid de un alt titlu similar, iar la final, numele autorului și titlul. Stiți deja cât de mult mă interesează să descopăr scriitori coreeni, iar Dongwon Seo mi-a sărit destul de repede în ochi.

Deși am primit cartea din partea editurii în schimbul unei recenzii, aș vrea să știți că părerile exprimate sunt neflitrate, ca în toate cazurile anterioare. Și acum că am scăpat și de acest mesaj, sunteți gata?

Start.

Oare am ajuns din greșeală în cafeneaua lui Mun?

TITLU:

AUTOR:

CATEGORII:

NUMĂR DE PAGINI:

PUBLICAT DE:

„Librăria luminoasă a lunii“

Domgwon Seo

fantastic, realism magic

304

Wildfire

Rezumat

Ascuns iîntre umbrele trecutului și ale viitorului se află un bar magic condus de un bărbat misterios și ajutorul său de nădejde, un iepure al lunii. Conduși de aceeași dorință de a acorda oamenilor o a doua șansă, cei doi își servesc vizitatorii cu băuturi colorate de amintirile propriului lor trecut. Experiențele sunt unice, iar lecțiile pe care aceștia le învață, destul de puternice.

Personaje

Ne întâlnim cu personaje diverse, de la un tânăr căzut în apele mizerabile ale viciilor, la un tată care-și dorește tot ce-i mai bun pentru fiul său, de la o elevă cu trac de scenă, la o femeie care-și dorește să devină bucătar, și, în sfârșit, la un bătrân care a călătorit prin timp. Deși toate acestea par a fi personaje secundare, universul tot în jurul lor se învârte. Iar universul este creația unui iepure puternic de pe lună (Boreum) și a proprietarului unui bar aflat între două lumi (Mun).

Gânduri

E scris în stele. Chiar dacă destinul personajelor a fost prestabilit, la fel cum o poveste publicată și ajunsă deja pe raftul unui cititor nu mai poate fi schimbată în materialitatea ei, încă există căi prin care acesta poate fi alterat. Nimic nu e întâmplător, iar asta se vede încă de la prima întâlnire cu Boreum. Ușa magică spre barul poveștilor apare pentru cei care au nevoie.

Poveștile au gust de ciocolată amară. Cartea este o povestire în ramă care explorează viețile complicate ale unor personaje diverse și aduce în prim plan rezolvări simple pentru probleme cotidiene. Singurele constante sunt tristețea—un hău care se cască în fiecare zi și aduce la lumină regrete, dorințe neîmplinite, frici și nemulțumiri mărunte—și dragostea.

Un bar cu nume de bibliotecă. Întreaga acțiune se desfășoară în barul magic condus de Mun și Boreum, un loc încărcat de un puternic simbolism. Acesta este o graniță între real și imaginar, între cosmic și pământean, între soartă și destin.

Concluzie

Premiza are clar potențial pentru mai mult. Nu-mi dau seama dacă execuția a fost de vină sau dacă traducerea nu a fost pe cât de fluidă mă așteptam eu, dar m-am simțit oarecum dezamăgită. Mi-ar fi plăcut ca ajutorul să construiască o atmosferă mai complexă și să exploreze mai adânc și în detaliu poveștile oamenilor și modul în care destinele tuturor se întrepătrund. La fel, personajele mi s-au părut slab dezvoltate. Patru din cinci este scorul pe care îl acord.

Lăsați-vă amprenta!

Revin la perima întrebare și mai adaug încă una: voi ce ați face dacă ați avea în custodie o întreagă bibliotecă? Ați citi cărțile din ea? Dar dacă vă descoperiți propria poveste înghesuită printre ele, ce ați face? V-ați juca oare cu trecutul sau cu viitorul?

Întoarceți pagina,

Maria

#dongwonSeo #fantasy #fantezie #netgalley #recenzie

Secrete și alchimie vie

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Astăzi avem cod roșu de ploi, furtună și câteva grame de secrete alchemizate. Sunteți pregătiți? Eu, nu.

Îngraș porcul în Ajun.

De curând am început să citesc „Alchimia Secretelor“, o carte pe care am primit-o din partea Orion Publishing prin intermediul Negalley (mulțumiri!), și cumva am aterizat în trecut. Nu că povestea ar fi conectată în vreun fel la viața mea, dar mi-a amintit teribil de mult de anii copilăriei și adolescenței. Pe atunci credeam că magia există în jurul meu și tot ce trebuia să fac era să privesc mai atent.

Nu e de mirare că mai toată lumea îmi spunea că am capul în nori. Eu trăiam într-o lume complet diferită. Îmi imaginam că dacă închid ochii și îi țin strânși bine înainte de a deschide ușa de la intrare, voi păși printr-un portal magic și voi ajunge într-un univers paralel. Sub fiecare piatră exista un mister, iar fiecare furnică avea o poveste de spus. (Lăsăm albinele în lumea lor—ahem!)

Cum-necum, viața era plină de secrete. Poate tocmai de aceea genul meu literar preferat era cel fantastic: realismul magic.

Și uite, na, că fix într-o carte specifică acestui gen am aterizat. Ce coincidență minunată! Chiar mi-era dor de o poveste de acest gen. Dar că să ne-o mai lungesc atâta, hai să vă povestesc despre ea.

Cât de tare e să existe multiple versiuni ale aceleiași cărți? Hai să prindem pokemon!

TITLU:

AUTOR:

CATEGORII:

NUMĂR PAGINI:

PUBLICAT DE:

„Alchimia secretelor” („Alchemy of Secrets” în original)

Stephanie Garber

336

Orion Publishing Group | Gollancz

Rezumat

Holland este o tânără obișnuită. Iese la întâlnire cu un tip care-i amintește de Clark Kent (Superman), descoperă accidental unde se ascunde Omul cu Ceasul și (fără să-și dea seama) se avântă într-o lume periculoasă a magiei și minciunilor.

Distractiv, nu? Nu. Ceasul ticăie, iar viața-i e pusă în pericol de fețe nevăzute.

Personaje

Evident că m-a capturat Profesoara misterioasă și mi-am făcut tot felul de idei cu privire la ea. Holland m-a supărat de câteva ori, iar domnul Gabe, ha—aflați voi.

  • Holland—personajul principal feminin. Este o tânără care și-a pierdut părinții în urmă cu mai mulți ani. Are o soră care nu-i seamănă ca temperament. Atât ea cât și sora ei ascund tot felul de secrete. Pe unul îl au totuși în comun: moartea părinților lor.
  • Profesoara—un personaj învăluit în mister. Predă o materie dubioasă la facultate. Cursul ei este opțional (electiv), iar pentru a participa, trebuie să faci muncă de cercetare. Nu îl găsești într-o programă pur și simplu. Ce predă? Mituri locale și povești magice despre bănci secrete și oameni care îți pot spune data și ora la care urmează să mori. În spatele acestei imagini se află însă mult mai mult.
  • Gabe—tipul găunos cu voce groasă. Conform spuselor sale, a fost trimis de sora lui Holland să o protejeze. Ascunde o grămadă de secrete.
  • Adam—genul ăla plin de șarm și o doză mare de pericol. La rândul lui, spune că a fost trimis de sora lui Holland să o protejeze. Și el ascunde o grămadă de secrete.

Gânduri

Magia este peste tot în jurul nostru. Asta este ceea ce am avut în comun cu Holland. Modul în care parcă se aștepta să se deschidă ușa miraculoasă spre lumea ascunsă a magiei. Deși nu căuta în mod activ fiecare mit în parte, avea obsesia ei specifică: un mit local povestit de Profesoară. Pe de altă parte, setea de magie și mister pare că i-a fost insuflată de tatăl ei.

Secretul tău nu e în siguranță cu mine. Asta este ceea ce Holland și sora ei au învățat repede. Tocmai de aceea și-au schimbat numele și au ținut cu dinții de istoria familiei lor. Pe de altă parte, toată lumea minte și nici nu mai știi în cine să te încrezi. Prieteni? Profesori? Familie? Tu însuți? Dificil de spus.

Eu văd în viitor. Există mai multe personaje care pot arunca un ochi în viitor și prevesti diverse aspecte. Unele se bazează pur și simplu pe abilitățile lor intrinseci, iar altele pe tiparele trecutului. Cert este însă că viitorul pe care fiecare dintre ei îl văd este variabil. Nimic nu e bătut în cuie.

Finalul e deschis. Cartea beneficiază de un final deschis, ceea ce mi-a plăcut. Garber îi permite imaginației cititorului să aleagă ce se întâmplă mai departe și, în același timp, lasă deschisă portița spre un viitor volum doi. Mi-a plăcut la nebunie însă întorsătura de situație de la finalul cărții. A fost ceva la care nu m-am gândit pentru că nu știam exact în ce direcție urma să evolueze totul.

Concluzie

Deși narațiunea este simplă, lipsită de înflorituri sau descrieri complexe care să te introducă în ambientul lumii poveștii, mi-a plăcut. M-am trezit căutându-mi telefonul înfrigurată doar ca să mai citesc un capitol. Sigur, au fost și părți care m-au frustrat puțin (vezi descrierile vestimentației sau slaba dezvoltare a unor personaje [Gabe, *tuse, tuse*]), dar m-a prins acțiunea și misterul.

Mi-ar fi plăcut și mai mult dacă poveștile Profesoarei ar fi fost integrate în narațiunea propriu-zisă. De exemplu, Holland ar fi putut să citească fragmente din ele, sau să ne fie prezentați pașii ei care caută înfrigurați următorul indiciu lăsat de Profesoară, în interiorul capitolelor. Sau, și mai bine, în timp ce era introdus fiecare loc sau personaj magic, gândul să o fi purtat spre vocea profesoarei.

În sfârșit, Garber a pus accentul pe unele aspecte peste care putea trece cu ușurință și nu a dezvoltat suficient o parte dintre interacțiuni sau personaje. Pe de altă parte, suspectez că a făcut acest lucru tocmai pentru a putea reveni cu o continuare. Totuși, cred că povestea ar fi avut un impact mult mai mare dacă Holland ar fi explorat cumva trecutul și motivațiile lui Gabe mai mult. La fel și în cazul lui Adam.

Oricum, din partea mea, cartea primește cinci steluțe rotunjite.

Lăsați-vă amprenta!

Care este amintirea voastră preferată? Lumea voastră ce fel de secrete magice ascunde?

Întoarceți pagina,

Maria

#fantasy #fantezie #recenzie #recenziiCarte #stephanieGarber

O escrocherie a sorții pictată de Elizabeth Lim

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Astăzi vom călători într-o lume care, cred eu, se potrivește tare bine cu sezonul. Peste mări și țări, dincolo de pagini îngălbenite, ne așteaptă lumea creată de Elizabeth Lim, o continuare a poveștilor din A’landi. De această dată, însă o vom cunoaște pe Truyan Saigas și pe bestia alături de care ajunge în regatul de sub apă. Povestea, în original, este numită „A Forgery of Fate” (tradusă de mine ca „O imitație a sorții”, dar rămâne de văzut cum o vor traduce cei de la Editura Corint; am o vagă bănuială că ei se vor ocupa de ea.)

Dar înainte de orice, un scurt comentariu: am primit această carte din partea editurii Hodderscape prin intermediul Netgalley pentru a o citi în avans și pentru a-mi exprima o părere sinceră. Spoiler alert: m-a cucerit premiza.

TITLU:

AUTOR:

CATEGORII:

NUMĂR PAGINI:

PUBLICAT DE:

„O imitație a sorții“

Elizabeth Lim

fantastic, romantic

440

Hodderscape

Rezumat

La baza romanului stă chiar povestea clasică „Frumoasa și bestia“, căreia Lim îi oferă o viață nouă: o infuzează cu mituri și imagini din Asia de Est, pe care le pictează cu îndemânare într-o nouă imagine. Perspectiva este singulară, totul fiind povestit de Turyan Saigas (Tru), fiica unui pirat și a unei clarvăzătoare.

După ce tatăl său dispare în timpul unei călătorii pe mare, Tru începe să-și utilizeze noile abilități pentru a strânge bani și a părăsi Gangsun, locul în care a copilărit, alături de surorile și mama sa. Astfel, după ce îl întâlnește pe Gaari, Saigas începe să falsifice picturi și să le vândă nobililor. În cele din urmă, viața ei ia o turnură neașteptată după ce mama ei, care-și pierde puterile și, în același timp, toți banii la jocurile de noroc, pariază pe viața uneia dintre fiicele sale. Disperată, Truyan acceptă propunerea unui dragon se a-i deveni soție în aparență.

Personajele

  • Truyan Saigas—personajul principal. Este o fată cu păr albastru care nu se integrează în peisaj și care poate picta viitorul.
  • Elang—personajul principal masculin. Este un tânăr pe jumătate om, pe jumătate dragon. Aparent arată groaznic. Cel puțin pe jumătate. Se ascunde în spatele unei măști.
  • Mama lui Tru—personaj secundar. Este o persoană care te face să-ți smulgi părul din cap. Dar o înțeleg. Are doar o viziune diferită.
  • Regele Dragon—personajul negativ. Este bunicul lui Elang, unul dintre cei opt nemuritori. El conduce mările și aruncă pedepse în stânga și în dreapta după cum consideră potrivit.

Gânduri

Am mai citit o serie scrisă de autoare („Sângele stelelor“) în urmă cu trei-patru ani și tot ce pot spune este că observ o îmbunătățire majoră a scriiturii. Pe atunci m-am tot lovit de o lipsă de logică și de câteva alte probleme pe care nu le-am mai întâlnit aici la fel de mult. Am observat, totodată, că autoarea are o afinitate pentru inamicii deveniți iubiți.

Suntem străini dar ne urâm la prima vedere și apoi… ne iubim. Este o idee clasică pe care majoritatea cititorilor o devorează. Deși pe mine mă deranjează antipatia gratuită (așa cum se întâmplă pe alocuri și aici), uneori o înțeleg. Tru și Elang sunt doi străini care ulterior ajung în conflict. De la conflict se ajunge la o căsătorie aranjată, iar de aici până la o iubire adevărată nu lipsește decât o bătaie de inimă. Mai exact, bătaia inimii lui Elang.

O căsătorie aranjată? Știm deja încotro ne îndreptăm. Este lesne de înțeles că într-un fel sau altul, pactul original va fi încălcat. Cum s-ar spune, „toate drumurile duc spre Roma“. Ceea ce am apreciat au fost scenele curate, bătăile timide ale inimii lui Elang și momentele în care cei doi interacționau în fața celorlalte personaje, deși mi-ar fi plăcut o destrămare mai lină a ghemului ce-i leagă.

Încurcate sunt căile sorții. Lucrurile nu par niciodată simple la prima vedere, dar atunci când privești în urmă, totul pare să capete sens. Într-un fel, Truyan Saigas pare să fie exact întruchiparea acestei idei. Copila se trezește brusc fără tată, familia ei e pe punctul de a se destrăma, apoi apare un dragon semi-sânge pregătit să răstoarne lumea subacvatică. Că să nu mai menționăm secretele fiecărui personaj.

Repetiții fără ambiții. Rezolvarea finală a fost prea ușoară și cred că finalul a fost ușor grăbit. Au existat mai multe scene în care Tru își exersa abilitățile artistice sub apă, fără prea multă substanță, și unele momente în care s-a decis brusc că va salva ea creaturile pierdute ale mării, momente în care i-a lipsit în întregime instinctul de autoconservare. Multe dintre ele s-au repetat inutil. Aici, Lim și-a ratat șansa de a explora regatul subacvatic și de a încerca mai multe lupte împotriva răului care ar fi putut să consolideze relația dintre Tru și Elang. În fine, până la urmă, nu m-a scos din sărite așa cum a făcut-o Maia Tamarin.

Magia are și ea limitele ei. Să-mi explice careva cum fierbe apa sub apă și cum se pictează o hârtie sub apă. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată, Lim uită că lumea pe care a creat-o funcționează puțin diferit față de cea reală. Cumva, am impresia că dramatizează în oglindă, dar omite puncte importante. Pot să înțeleg că unele lucruri pot fi omise, dar, serios acum, o sirenă bucătar gătește tăieței cu ou și alte feluri de mâncare omenești sub apă, în oale și farfurii care fierb… în timp ce cu toții plutesc pur și simplu într-un castel subacvatic… Nu înțeleg. Măcar dacă alegea să menționeze că totul este pus sub semnul magiei într-un fel sau altul. Dar nu. La fel se întâmplă și cu vopselele și hârtia pe care desenează Tru. E impecabilă și vopseala rămâne în container, la fel de vibrantă și colorată ca și pe uscat.

Concluzie

Un lucru e sigur: Elizabeth Lim știe cum să își aleagă titlurile și, pe lângă asta, a dezvoltat o relație frumoasă cu artiștii din spatele coperților cărților ei. Toate sunt minunate. Atrag repede atenția. Și la fel o fac și premizele poveștilor ei. Acesta este și cazul romanului „O imitație a sorții” care combină lumea lui Ariel din „Mica sirenă”, cu mitul dragonilor din Est și cu povestea „Frumoasa și bestia”. Rezultatul este un fir narativ ușor de urmărit și intrigant. Lăsând lucrurile mai puțin lipsite de logică la o parte, voi rotunji punctajul la cinci steluțe, în favoarea autoarei.

Lăsați-vă amprenta!

Care este cartea voastră preferată bazată pe un basm repovestit?

Întoarceți pagina,

Maria

#ARCReview #fantasy #fantezie #mituriAsiatice #recenzie #recenziiCarte #repovestirii