Alături de Judy și Nick în Zootropolis 2

Punct de plecare:

https://www.youtube.com/watch?v=xo4rkcC7kFc

Uite-ne la sfârșit de noiembrie, cu o vreme închisă, ploioasă, nu departe de lapoviță și ninsoare… nici nu îmi vine să cred că se apropie sfârșitul de an, mai ales când parcă mai ieri era vară și mă uitam cu Maria la filmul Lilo și Stitch, aflând chiar la cinema că prin luna noiembrie urma să aibă loc premiera mult așteptatului film Zootropolis 2. Ei bine, de când am aflat acest lucru, am așteptat cu nerăbdare să fie anunțată data exactă și… uite cum s-a aranjat, încât am împușcat doi iepuri de o dată…

Pot spune că am văzut majoritatea filmulețelor de prezentare de pe Youtube în legătură cu filmul, filmulețe care mă făceau și mai curioasă și nerăbdătoare să aflu noile aventuri ale protagoniștilor, având în vedere că au trecut în jur de 10 ani de la lansarea primului film, film care se află în topul preferințelor mele, cu cel mai simpatic duo, vulpea și iepurele.

Așa că, astăzi, la două zile după premieră, mi-am făcut puțin timp și am mers la cel mai apropiat cinematograf din rețeaua Cinemacity, unde am închiriat întreaga sală doar pentru mine, pentru a avea o întâlnire mult mai privată cu Judy și Nick. Am ales proiecția 2d dublată, întrucât era cea mai bună opțiune din punct de vedere al orei și trebuie să promovăm și studiourile și actorii autohtoni.

Cartea de identitate a filmului animat:

Despre poveste:

Hai să vedem mai întâi prezentarea video a filmului animat:

https://www.youtube.com/watch?v=5AwtptT8X8k

Acțiunea din Zootropolis 2 are loc imediat după evenimentele din primul film, în această a doua parte accentul fiind pus pe relația dintre personajele principale Judy Hopps și Nick Wilde, care trebuie să arate că poate exista o prietenie strânsă și adevărată între un iepure și o vulpe, dar și o relație profesională eficientă și demnă de urmat, având în vedere peripețiile prin care au trecut împreună în primul film.

Astfel, după ce au făcut furori cu rezolvare cazului de dispariție al animalelor, Judy și Nick au devenit eroii orașului, însă, acest lucru nu le-a permis să aibă adevărata posibilitate de a se ocupa de cazuri mai serioase. În acest context, cei doi protagoniști au decis să fie cu un pas înaintea celorlalți și au început investigarea pe cont propriu, dar totul a luat o întorsătură neașteptată, care s-a sfârșit cu amenințarea că echipa lor va fi despărțită, trimițându-i la terapie de cuplu.

Ei bine, după acest episod, adevărata acțiune începe. Cei doi continuă să nesocotească ordinele primite și încearcă să investigheze o anumită pistă în legătură cu posibilitatea existenței unui șarpe în Zootropolis, moment care îi transformă din ofițeri de poliție în fugari. De aici, ei trebuie să își curețe numele și să salveze din nou situația, Judy fiind cea cu inițiativa, iar Nick cel care este mereu acolo pentru ea.

Acum, câteva mici remarci în legătură cu filmul. Am apreciat foarte mult ideea că au încercat să ne mai dezvăluie din istoria acestui magnific ținut și că au introdus și reptilele. Am apreciat că au menținut și dezvoltat umorul prin analogiile și numele alese, îmbinând foarte armonios comedia cu suspansul, acțiunea, misterul. Mi-au plăcut enorm momentele de urmărire, în special cele care implicau mașinile și mă bucur că au dezvoltat relația dintre Nick și Judy. Și mi-ar fi plăcut să-l văd pe Nick în cămașa lui verde, clasică, chiar dacă nu îi stătea rău deloc nici cu cea roz, dar și să-i văd pe ambii mai mult în uniformele de poliție.

Despre elemente adiacente:

Coloana sonoră – muzica se potrivește de minune cu întreaga atmosferă, introducând cum se cuvine fiecare parte a filmului. De asemenea, reîntoarcerea Shakirei pentru interpretarea lui Gazelle și apariția noului cântec Zoo a fost o alegere strălucită, melodia fiind una foarte energică, dansantă și antrenantă, perfectă pentru a ilustra lumea și nebunia ei firească. În ceea ce privește animația, pot spune că este una foarte reușită, păstrând originalul și făcând parte din genul meu preferat – liniile sunt trasate fluid, cu măiestrie: împrejurimile/fundalul sunt minuțios realizate și colorate armonios în culori vii, personajele sunt foarte detaliate, bine proporționate și conturate într-un mod prietenos și hazliu – ce să mai: animația este foarte plăcută ochiului și se potrivește de minune cu întregul desfășurător de acțiune (parcă ți-ai dori să faci și tu parte dintre ei).

Punct de final:

Fără doar și poate, acest film animat merită nota maximă, nota 10, fiind o combinație perfectă pentru toți: este plin de acțiune, plin de aventură, amuzant, comic, distractiv, interesant, misterios, relaxant, are o notă ridicată de drăgălășenie și pufoșenie (doar priviți animațiile atent realizate) și s-a ridicat la așteptări. Ce pot să spun: a meritat să închiriez întreaga sală doar pentru mine (bine-bine, glumesc, nu a fost chiar așa) și a meritat și această lungă așteptare. Un mic pont de final: rămâneți până se rulează întreg filmul, deoarece după credit mai există o mică scenă (deci, un mic indiciu cu privire la un nou film).

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#cinemaCity #disney #filmAnimat #filmDeAventura #filme #ginniferGoodwin #jasonBateman #judyHopps #nickWilde #noiembrie #recenzie #recenzieFilm #shakira #zoo #zootropolis2

Alături de Clever și Bro pe Calea Misterelor

Punct de plecare:

Astăzi a fost o zi plăcută din punct de vedere al vremii – am avut parte de razele soarelui și de stropii de ploaie, atât de necesari după zilele caniculare. În aer, aș putea spune că s-a simțit iz de vacanță – până la urmă este luna copilăriei, iar elevii ar trebui să fie în vacanță, să se bucure de jocurile copilăriei sau să savureze filme și desene animate.

Cum ziua de azi este rezervată Amprentei imaginilor, m-am gândit, pentru luna lui Cireșar, să aleg un desen animat, despre care sunt foarte nerăbdătoare să vă vorbesc (de când l-am văzut prima dată, mi-am dorit să scriu despre el, însă am vrut să aștept până în această lună, în care se potrivește de minune să fie prezentat).

Ei bine, ca să n-o mai lungesc foarte mult, este vorba despre serialul de animație difuzat pe Minimax, intitulat: Calea Misterelor (pe la orele zece jumătate seara – atunci îl vizionez; chiar dacă am văzut toate episoadele sezonului 1, încă mai zăbovesc pe la ele, din când în când). Poate unii dintre voi au auzit deja de el și l-au văzut, iar dacă nu îl știți, sper să vă fac curioși și să vorbiți și voi mai departe de el.

Cartea de identitate a serialului animat:

Despre poveste:

Iată un trailer al serialului animat:

https://www.youtube.com/watch?v=tBb2D8-2PO0

Acest serial animat se desfășoară într-o Londră în care pare că animalele sunt la putere; chiar dacă apar și oameni, accentul este pus pe aceste ființe (ne)cuvântătoare. Atunci când ceva neobișnuit se întâmplă, este contactat cel mai mare detectiv din lume, hamsterul Clever și fratele ei, Bro, la sediul lor aflat în subsolul magazinului de animale, unde locuiesc, din cartierul Lexington. Cazurile în care sunt implicați cei doi hamsteri detectivi sunt foarte diverse și au o anumită legătură între ele, oferind o experiență plină de suspans, mister și descoperiri. Clever merge pe observație și deducție, Bro este genul care mai mult acționează și se ține de șotii, iar McFlare reprezintă piesa de echilibru în acest trio de detectivi.

De când l-am văzut prima dată, serialul m-a făcut să o asemăn pe protagonista principală – hamsterul Clever – cu faimosul detectiv Hercule Poirot din romanele polițiste ale Agathei Christie, iar pe ceilalți protagoniști, care formează trio-ul de detectivi, cu alte două personaje din aceleași romane polițiste: pe hamsterul Bro cu valetul lui Hercule Poirot, iar câinele terrier scoțian McFlare cu inspectorul Japp. Este foarte posibil ca opera și personajele Agathei Christie să fi constituit o sursă de inspirație.

https://www.youtube.com/watch?v=6VQ7ooiu2ak

Ca fapt divers, în timp ce mă uitam pe canalul de youtube al acestui serial animat (unde puteți găsi, în limba engleză, câteva din episoadele serialului animat, în integralitate), am descoperit că studioul care a creat acest serial animat – Hari – a dorit să introducă fragmente din Calea Misterelor și în alte seriale animate pe care le produc, cum este, spre exemplu, Grizzy și lemingii.

Despre elemente adiacente:

Coloana sonoră – muzica se potrivește de minune cu atmosfera de mister, de aventură, de comedie, dând, uneori, senzația de fiori pe șira spinării, atunci când se introduce misterul în poveste, alteori te face să zâmbești, când se pune accent pe fazele amuzante și te ține mereu alert, ca și cum ai face parte și tu din echipa de investigație. În ceea ce privește animația, pot spune că este una foarte reușită și face parte din genul meu preferat – liniile sunt trasate fluid, cu măiestrie: împrejurimile/fundalul sunt minuțios realizate și colorate armonios în culori vii, personajele sunt foarte detaliate, bine proporționate și conturate într-un mod prietenos – ce să mai: animația este foarte plăcută ochiului și se potrivește de minune cu întregul desfășurător de acțiune (parcă îți vine să smotocești fiecare animăluț din desen).

Punct de final:

Fără doar și poate, această serie de desene animate merită nota maximă, nota 10. Are de toate pentru toți: este amuzant, comic, distractiv, interesant, misterios, relaxant, are notă ridicată de drăgălășenie și pufoșenie (doar priviți animațiile tuturor personajelor, în special, al trio-ului format din Clever, Bro și McFlare) și trezește mereu o stare de bine (chiar vă recomand, la fel ca în cazul serialului animat Simsala Grimm, să urmăriți cel puțin un episod, atunci când sunteți cu moralul la pământ sau simțiți că lumea voastră se clatină).

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#AntoineRodelet #Bro #CaleaMisterelor #Clever #copil #copilărie #deseneAnimate #Hari #iunie #JosselinCharier #McFlare #Minimax #MysteryLane #recenzie #recenzieFilm #serialAnimat #vară

O lume zgomotoasă… Recenzia filmului Haos Ambulant

„Zgomotul este gândul nefiltrat al unui om, iar fără un filtru, un om este doar un haos ambulant” – colonist necunoscut din lumea nouă.

Punct de plecare:

Sfârșitul acesta de săptămână ne amintește de o veche și foarte vie replică a unui personaj din piesa de teatru a lui I. L. Caragiale – „O scrisoare pierdută” –, respectiv replica cetățeanului turmentat, care a devenit un laitmotiv: „Eu cu cine votez?”, având în vedere că pe data de 4 mai 2025 românii sunt așteptați la urne să-și voteze președintele… Am început în acest fel, întrucât filmul a cărui recenzie am ales să o realizez mi se pare destul de potrivit, din punct de vedere al ideii poveștii, dacă s-ar fi aplicat și candidaților la prezidențiale – așa am fi putut să le vedem și să le auzim „zgomotul”. În fine, să lăsăm politica (oricum se vorbește de ea non-stop pe toate căile de comunicare) și să vă vorbesc despre filmul Haos Ambulant și cum l-am descoperit.

Ei bine, într-o seară de aprilie, jucându-mă cu butoanele telecomenzii și sărind de pe un canal pe altul, m-am oprit pe ProTV, unde rula un film în care am recunoscut doi actori (Nick Jonas și Tom Holland – chiar în această ordine, iar actrița principală îmi părea cunoscută, însă nu puteam să-mi dau seama, în acel moment, cine era – ulterior, când am căutat filmul, i-am descoperit numele – Daisy Ridley, dar nu îmi spunea nimic, apoi, căutând-o pe actriță, mi-am dat seama de unde îmi era cunoscută – a jucat-o pe Rey în ultima și cea mai recentă trilogie Războiul Stelelor, doar că în Haos Ambulant este blondă). Astfel, recunoscând pe cei doi actori, am rămas să văd despre ce este filmul, întrucât știam și alte filme în care au jucat, iar respectivele filme erau interesante (de exemplu, Jumanji și Spider-Man). Ulterior, am fost nevoită să caut filmul și să vizionez, în special, partea pe care am pierdut-o.

Cartea de identitate a filmului:

Despre poveste:

Înainte de a face un rezumat și a vă lăsa un trailer al filmului, aș dori să vă vorbesc puțin și despre citatul de la începutul articolului. Nu pot să vă spun dacă acele cuvinte se regăsesc și în cartea care a stat la baza filmului („The knife of never letting go” scrisă de Patrick Ness), însă pot să vă relev că ele sunt cele care dau startul filmului și ne redă ideea principală din spatele poveștii. Mi se pare un mod bun de a capta atenția și a-l face curios pe privitor, cu atât mai mult cu cât în spatele acestei fraze stau numeroase posibile analize filozofice.

Dar acum, hai să vedem prezentarea video a filmului:

https://www.youtube.com/watch?v=nRf4ZgzHoVw

Ca să fac o mică glumă, trailer-ul ne arată haosul într-un mod haotic. Bine-bine, nici chiar așa, însă, dacă vizionați filmul și apoi redați trailerul, este posibil să înțelegeți aluzia.

Haos ambulant ne prezintă o lume distopică, aflată pe o altă planetă, o lume în care bărbații și băieții se află sub puterea unei entități, pe care o numesc „Zgomot” și care îi face vulnerabili, întrucât gândurile lor pot fi văzute și auzite de ceilalți, iar femeile nu mai există în respectiva lume. După ce o navă se prăbușește, iar singurul supraviețuitor este o fată, universul orașului Prentisstown începe să se clatine, noi conflicte apar și ies la iveală secrete.

Pelicula mi s-a părut interesantă și captivantă, chiar amuzantă pe alocuri, însă îți trebuie o atenție mai concentrată, dacă nu vrei să ratezi ceva și să pierzi anumite elemente… La început, filmul o ia încet, pentru a nu ne copleși dintr-o dată cu „zgomotul”, prezentându-l pe Todd Hewitt care încearcă să-și controleze gândurile. Ulterior, învălmășeala de „zgomote” te poate copleși, mai ales dacă dorești să identifici toate gândurile ori să îți dai seama când se vorbește și când doar se gândește (în cazul acestui film, este foarte utilă subtitrarea).

Au existat câteva aspecte negative – bile negre: la începutul filmului, în special, nu a fost utilizat un limbaj foarte prietenos, iar celor care sunt mai sensibili – două scene din film o să li se pară neplăcute și foarte triste (cred că s-ar fi putut renunța la ele sau să fi fost abordate într-o altă manieră, dacă s-ar fi dorit cu orice preț păstrarea lor).

Un singur aspect negativ l-aș mai puncta aici: finalul. Mi s-a părut foarte grăbit (tot filmul a fost într-o goană nebună, însă acesta, ca tot unitar, ar putea fi justificat de poveste), a fost brusc – „necioplit”, „ca din bardă”, „nefinisat” – și cu multe întrebări pe care le lasă fără răspuns. Cel mai probabil, dacă s-ar turna și un al doilea film, s-ar remedia și acest final nesatisfăcător și poate nu s-ar mai întâmpla totul așa rapid, permițând și o mai bună dezvoltare a persoanjelor.

Despre elemente adiacente:

Coloana sonoră a filmului – nu pot spune decât că aceasta este foarte potrivită filmului, oferind un aer de aventură, de acțiune, de SF, acolo unde este cazul, fiindcă muzica nu este unul din elementele care să fie foarte prezent și să fie accentul pus pe el. În privința actorilor, pot spune că și-au îndeplinit sarcina cu brio, transmițând emoție și încercând să dea cât mai multă veridicitate personajelor jucate. Din punct de vedere vizual, unii ar putea spune că este monoton, invocând ca motiv că locul desfășurării acțiunii este doar o pădure, în care se învârt personajele și gândurile lor, însă eu nu consider acest lucru. Într-adevăr, spațiul de desfășurare al poveștii este destul de restrâns, având în vedere că personajele nu călătoresc atât de mult încât peisajul să se schimbe, iar aceea planetă este caracterizată de vegetație luxuriantă și cu o societate care nu este foarte dezvoltată, însă consider că efectele speciale pentru „zgomot” și alegerea locației sunt bine gândite și redate, „zgomotul” chiar amplificând puțin dinamismul filmului.

Punct de final:

Înglobând totul, acord acestui film nota 8. Este un film bun, care redă o ideea foarte interesantă și pe care ți-o poți imagina chiar în viața reală (cum ar fi dacă gândurile celor din jurul nostru ar fi vizibile și audibile pentru noi? cum s-ar schimba relațiile dintre noi? etc.). Mi-a plăcut că a cuprins și scene amuzante și că ne dă de gândit cu această idee de poveste.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#alegeriPrezindențiale #aprilie #cetățeanulTurmentat #ChaosWalking #DaisyRidley #DougLiman #filmDeAcțiune #filmDeAventură #filmDistopic #filme #HaosAmbulant #ILCaragiale #Lionsgate #NickJonas #OScrisoarePierdută #PatrickNess #recenzie #recenzieFilm #sf #TheKnifeOfNeverLettingGo #TomHolland #Zgomot

Misterele Aurorei Teagarden (Original) – O serie TV adaptată după romanele lui Charlaine Harris

Punct de plecare:

Ne vom întoarce puțin în timp pentru a vă oferi o perspectivă de ansamblu mai cuprinzătoare. Acum ceva vreme (câțiva ani în urmă), în timp ce butonam telecomanda în căutarea a ceva interesat de vizionat la televizor, m-am oprit pe postul Diva, unde rula un film intrigant, din domeniul misterului și investigației, care avea actori plăcuți, amuzanți și talentați, cadre frumos realizate și nume melodioase ale personajelor, în special, personajul principal – Aurora „Roe” Teagarden – un nume așa de încântător.

Astfel, din acel moment pur întâmplător, de când am vizionat unul din filmele din seria „Misterele Aurorei Teagarden”, am fost fascinată și captivată de povestea eroinei, portretizată de actrița Candace Cameron Bure, motiv pentru care am început să caut mai multe informații despre aceste filme, descoperind existența unei serii de cărți, scrise de autoarea americană Charlaine Harris, care mi-au stârnit și mai mult interesul și după care au fost adaptate filmele.

Pentru a vă face o idee, seria de cărți Aurora Teagarden însumează un număr de 11 volume, respectiv: 1. Real Murders (1990); 2. A Bone to Pick (1992); 3. Three Bedrooms, One Corpse (1994); 4. The Julius House (1995); 5. Dead Over Heels (1996); 6. “Deeply Dead” in Murder, They Wrote (1997); 7. A Fool and His Honey (1999); 8. Last Scene Alive (2002); 9. Poppy Done to Death (2003); 10. All the Little Liars (2016); 11. Sleep Like a Baby (2017), însă aceste cărți care au creat acest personaj fermecător nu sunt traduse în limba română, iar nici cele în limba engleză nu sunt accesibile la noi…

Nu pot să spun decât că acest aspect este foarte dezamăgitor, întrucât chiar mi-ar fi plăcut să mă cufund în lectura acestei serii de mistere, să dau filă după filă, în încercarea de a desluși misterul, nu doar să îmi imaginez acest mic scenariu de lectură, în special, după ce mă delectez cu una dintre ecranizări. Poate acest articol inspiră traducătorii și editurile românești să o aducă pe Aurora Teagarden în România, fiindcă simt că vor fi mulți cititori dornici să descopere povestea și misterele în care se trezește această eroină.

Dar până se vor găsi soluții pentru ca „Misterele Aurorei Teagarden” de Charlaine Harris să fie adăugată pe lista cărților de pe piața de carte din România (un vis care sper să devină realitate cât mai curând), o să revin la universul cinematografic…

Zilele trecute am văzut la Diva că, începând cu luna aprilie, vor fi difuzate o serie de filme din genul investigațiilor și al misterelor, iar printre ele am recunoscut câteva secvențe din seria originală cu Aurora și am observat că vor fi difuzate și din seria nouă, serie ale cărei evenimente se petrec anterior, cu o Aurora mai tânără și, deci, noi actori (dar eu nu voi vorbi despre această serie, deoarece nu o consider că se ridică la nivelul originalului).

Cartea de identitate a serialului TV:

Despre poveste:

„Misterele Aurorei Teagarden”, seria originală care o are ca actriță principală pe Candace Cameron Bure, este o serie marca Hallmark Movies & Mysteries, care însumează un număr de 18 filme (evident, mai multe decât cărțile pe care le aștept răbdătoare să fie disponibile și în limba română), dar care, din ce am descoperit, nu sunt 1 la 1 cu romanele lui Charlaine Harris, unele dintre filme doar fiind inspirate și altele adaptate după aceste cărți (încă un motiv în plus de a citi cărțile și a-mi dori ca ele să fie disponibile și la noi).

https://www.youtube.com/watch?v=_-Y4LvGB-yc

Cu toate că filmele nu respectă în totalitate romanele (18 filme la 11 cărți), povestea este bine construită și realizată, aducând câte un strop din fiecare element care să poată atrage privitori: este amuzant, din perspectiva replicilor și a situațiilor în care se regăsesc personajele; este captivant, oferind posibilitatea de a lua parte la investigarea misterului/misterelor; are o fărâmă de romantism comic, gândindu-mă, cu precădere, la primele filme, în care mama Aurorei, Aida Teagarden, încerca să îi găsească un soț; este prietenos, în sensul că nu se prezintă crimele într-un mod foarte înspăimântător; este relaxant, oferind o anumită satisfacție la finalul filmului; este interesant, având în vedere rolul și calitatea fiecărui personaj și existența unui club denumit „Clubul Detectivilor Amatori”.

Ideea din spatele filmelor este zugrăvită în felul următor: O bibliotecară – Aurora Teagarden – are o pasiune pentru mistere și analizarea unor crime adevărate, alături de alți entuziaști, în cadrul Clubului Detectivilor Amatori (printre membrii clubului se regăsesc și primarul orașului, unul dintre ofițerii de poliție, o jurnalistă). Mama Aurorei, Aida Teagarden, care este un agent imobiliar, nu este de acord cu pasiunea fiicei legată de crime, cu atât mai mult cu cât Aurora parcă devine un magnet care se îndreaptă spre crimele care încep să apară cu frecvență în orașul ei natal, Lawrenceton. Astfel, cu o minte ageră, un spirit de observație ascuțit, cu o dorință mare de implicare și având cunoștințe vaste despre cărțile de gen și lucrările despre crime și criminali, Aurora devine, de cele mai multe ori, personajul cheie în rezolvarea misterului (nu de puține ori i s-a spus să stea deoparte de investigațiile din respectivele cazuri și nu de puține ori a început să pornească propria investigație alături de alți membri ai Clubului Detectivilor Amatori). Bineînțeles, fiecare nou film vine cu o intrigă nouă, iar uneori făptuitorul o are în vizor chiar și pe Aurora (găsiți pe wikipedia un rezumat al filmelor originale, urmărind acest link).

Despre elemente adiacente:

Coloana sonoră – muzica este subtilă, specifică și se potrivește de minune cu atmosfera de mister, fiind aptă să producă unora dintre noi fiori pe șira spinării. Din punct de vedere al elementelor vizuale, pot spune că acestea înfățișează o societate tipică, din ziua de astăzi, cadrele fiind foarte bine alese, îmbinate și variate. Chiar dacă spațiul de desfășurare al acțiunii este relativ mic, să știți să nu este monoton și nici plictisitor (mai ales când este vorba și despre un orășel de provincie, cu mai multe case și natură). În ceea ce privește actorii, am cuvinte de laudă pentru aceștia: și-au jucat rolurile în mod corespunzător și veridic, simțindu-se că le-au plăcut să intre în pielea personajelor și, în consecință, personajele jucate de ei au căpătat autenticitate.

https://www.youtube.com/watch?v=A6a0RZagPOU

Punct de final:

Așa cum s-a văzut încă de la începutul articolului, fără doar și poate, acest serial TV de mister și investigație merită nota maximă, nota 10. Are de toate pentru toți: este amuzant, distractiv, interesant, relaxant și îți pune și mintea la contribuție (dacă o lași să participe la investigație) – motiv pentru care vă recomand și vă încurajez să urmăriți aventurile acestei protagoniste în deslușirea misterelor care o înconjoară.

De asemenea, dacă ați văzut cel puțin unul din filmele „Misterele Aurorei Teagarden”, vă regăsiți în aceeași dorință de a citi cărțile după care a fost realizată seria TV ori v-am convins sau v-am stârnit curiozitatea în legătură cu romanele lui Charlaine Harris, nu ar strica să răspândiți vorba despre acest articol, întrucât poate se găsește vreun voluntar care să traducă cărțile și, astfel, Aurora Teagarden să ajungă în România.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#adaptări #AuroraTeagarden #CandaceCameronBure #carti #CharlaineHarris #Diva #ecranizări #filme #Hallmark #HallmarkMoviesAndMysteries #investigație #martie #mister #MistereleAuroreiTeagarden #primavara #primăvară #recenzie #recenzieFilm #serialTV #traduceri