Îl celebrăm azi pe Yuval Noah Harari, unul dintre cei mai influenți autori contemporani despre istorie și viitor.

Cărțile lui sunt azi la reducere în librăria Pagina de Psihologie.
Un bun prilej pentru lecturi care provoacă gândirea.

👉 Descoperă ofertele de azi în shop: https://www.paginadepsihologie.ro/yuval-noah-harari/

#YuvalNoahHarari #Carti #Istorie #Cultura #Lectura

Hai să citim împreună 12 cărți în 12 luni și să primiți un cadou (ediția a II-a)

După ce am sărbătorit Revelionul, uite cum am ajuns în prima lună a noului an, motiv pentru care vreau să vă urez tuturor „La mulți ani!” și un an nou, bun și fericit, plin de bucurii și împliniri. Dacă anul trecut am lansat cam târziu provocarea literară de a citi 12 cărți în 12 luni, anul acesta ne-am propus să începem în forță și să vă invităm mai devreme să participați la provocarea noastră literară: a doua ediție a Provocării „12 Amprente literare 2026”, care va avea în centru ideea de „Amprenta destinului”. Dar, fiind o provocare, este momentul să vă trasez contextul și regulile.

Context:

Provocarea „12 Amprente literare 2026” (ediția a II-a) a continuat ca urmare a dorinței mele de a citi cel puțin o carte pe lună, inspirată de luna respectivă. La fel ca în cazul primei ediții, ne-am gândit că ar fi mult mai frumos și distractiv dacă am avea alături amici virtuali de lectură, care să citească împreună cu noi câte o carte pe lună, având la bază o anumită tematică, dictată și de luna calendaristică de lectură, existând numeroase avantaje.

Reguli:

Regulile sunt foarte simple:

1. Citiți o carte pe lună.

Nu contează formatul cărții (ebook, audiobook, fizice), astfel că puteți citi orice tip de carte, cu mențiunea că trebuie să o terminați de lecturat într-o singură lună (dar se pot accepta și mici excepții, în sensul că se mai pot împrumuta zile din luna următoare pentru a termina cartea, atât timp cât la final vor fi 12 cărți citite). Puteți citi cărțile ca la maraton, în câteva zile, ori puteți să aveți o lectură ușoară de seară, câteva pagini înainte de culcare – asta depinde de voi și cum vă planificați și organizați această aventură literară.

2. Să urmăriți tematica generală a provocării, și anume: destinul.

Pentru a face mult mai interesante lucrurile, ne-am gândit să căutăm o tematică comună a cărților pentru această ediție a provocării de carte și am ajuns la tematica generală: destinul. Am discutat și am ajuns la concluzia că există multe cărți care tratează această tematică, sub diverse forme: fie că este vorba de a înfrunta destinul care este scris personajului, fie că este de a se conforma destinului, fie că este căutarea destinului, cert este că tematica oferă numeroase perspective și ipoteze de explorat.

3. Urmăriți tematica specifică fiecărei luni.

Pentru a putea urmări mult mai ușor tematica propusă, o voi lăsa mai jos.

4. Urmăriți-ne pe blog și pe rețelele sociale și utilizați #12amprenteliterare2026 și #amprenta destinului pentru a vă vedea alegerile.

Suntem curioase de alegerile voastre, motiv pentru care dorim să ne țineți la curent cu progresul și gândurile voastre legate de cărțile alese. Așa că scrieți-ne în comentarii ori, de ce nu, chiar pe blogul vostru, unde să ne etichetați.

5. Bonus: adăugați în lista voastră de lectură șase autori și șase autoare.

Ne-am gândit că pentru a avea o listă de lectură cât mai variată și a explora mult mai mult diversele puncte de vedere ale autorilor, să alegeți cărțile de la 6 autoare și de la 6 autori, scriitorii putând alternând (femeie, bărbat, femeie, bărbat), să fie citiți în prima parte a anului o categorie dintre ei, iar în cealaltă parte a anului, cealaltă categorie sau, pur și simplu, să îi citiți în mod aleatoriu.

Iată, deci, Tematica:

Luna Ianuarie – Distopie.

Ideea de bază pentru Gerar a fost că este începutul de an nou și cu toții ne gândim ce putem îmbunătăți la noi și la societatea în care trăim, visând cu ochii deschiși la o lume mai bună. Astfel, m-am gândit că un roman distopic ar fi foarte interesant de explorat în această perioadă.

Luna Februarie – Dragoste. 

Pentru Făurar, fiind asimilat cu luna iubirii, nu puteam să sugerez decât tema dragostei, eventual o comedie romantică, pentru a adăuga un strop de iubire și o tonă de râsete în viețile noastre.

Luna Martie – Floare.

Pentru Mărțișor, care este cunoscut ca luna femeii și care marchează începutul primăverii, am considerat că ceva legat de flori ar fi ideal de a fi citit în această perioadă; aici, vă puteți raporta, în special, la titlul cărții, în sensul de a trimite la ideea de floare sau înflorire ori de a conține aceste elemente.

Luna Aprilie – Găină.

În luna lui Prier sărbătorim Paștele, motiv pentru care am considerat că o carte care să aibă în centru găina sau puiul ar fi în ton cu sărbătoarea.

Luna Mai – Tradiție rusească.

Pentru Florar m-am gândit să aleg o temă care să ne conduce la ideea de tradiție, cu accent pe societatea rusească.

Luna Iunie – Copilărie.

Luna lui Cireșar începe cu Ziua Copilului și marchează și începutul verii și apropierea vacanței, iar o tematică despre copilărie este cea mai potrivită.

Luna Iulie – Conac.

Pentru Cuptor, având în vedere că temperaturile din termometre ar trebui să fie foarte ridicate, m-am gândit că o oprire la un conac ne-ar mai feri de dogoarea soarelui, așa că o carte care are în centru ideea de conac sau a cărei acțiune se desfășoară într-un conac pare a fi o alegere înțeleaptă.

Luna August – Pasiune.

În luna lui Gustar m-am gândit să încingem puțin spiritele, așa pe sfârșit de vară, și să alegem o carte care are ca temă principală pasiunea, indiferent de forma pe care o îmbracă.

Luna Septembrie – Intrigi.

Pentru Răpciune, având în vedere că noul an școlar începe, iar copiii sunt încă în visare la vacanță și cu gândul cum ar putea să-și prelungească zilele libere, am ales să citim ceva care implică multe intrigi.

Luna Octombrie – Suspans.

Cum la sfârșitul lunii lui Brumărel avem Focul lui Sumedru și Haloween-ul, trebuia să aleg un gen de carte mai întunecat, așa că m-am gândit să punem accentul pe suspans, pe thriller, cu atât mai bine dacă conține și câteva elemente mai înspăimântătoare.

Luna Noiembrie – Mister.

Pentru Brumar, ultima lună din anotimpul toamnei, cu vremea mai închisă, m-am gândit că o poveste despre mister ar fi perfectă.

Luna Decembrie – Magie de iarnă. 

Pentru Undrea, când totul devine dintr-o dată mult mai vesel, cu lumini sclipind peste tot în jur și cu sărbătorile de iarnă care îi dau un farmec aparte, am zis că o poveste despre magia de iarnă ar fi cea mai înțeleaptă alegere pentru această perioadă, mai ales dacă este și o poveste despre magia Crăciunului.

Ei bine, asta este cam tot despre Provocarea „12 Amprente literare 2026”. Dacă aveți întrebări legate de ea, nu ezitați să ne lăsați un comentariu.

Și să nu credeți că am uitat. Pentru a vă motiva și a vă ajuta să vă țineți o evidență a cărților alese pentru provocarea noastră literară, vă oferim un mic cadou: un Jurnal de lectură, pe care îl puteți descărca gratuit de aici.

Lectură plăcută și spor la citit!

ALLY

#12amprenteliterare #12amprenteliterare2026 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #amprenta #amprentaDestinului #articole #cadou #carte #carti #dezvoltarePersonala #lifestyle #provocareLiterară #provocarte

Pușkin ne prezintă Dama de pică și alte 5 povestiri

1. Un citat reprezentativ din carte:

„Chibzuiala, cumpătarea și dragostea de muncă, iată cele trei cărți sigure ale mele, iată ce-mi va întrei, va înmulți de șapte ori capitalul și-mi va aduce liniștea și independența!”

2. Scurtă perspectivă asupra citatului:

Dacă căutați rețeta preferată pentru o viață (profesională) împlinită, atunci, în cadrul acestui citat, veți găsi trei ingrediente cheie care vă vor ajuta să tindeți spre o viață liniștită și independentă: chibzuiala – o carte pe care fiecare dintre noi trebuie să o posede și să știe să o folosească cu cap, pentru a nu se ajunge într-o altă extremă; cumpătarea – necesară în fiecare aspect al vieții, pentru a te putea bucura în mod corespunzător de tot ceea ce ai; și dragostea de muncă – care trebuie să existe întotdeauna, astfel încât să simți în fiecare zi că ești ca într-o vacanță.

3. Povestea din spatele alegerii cărții:

Iată că am trecut de mijlocul lui Florar, iar recenzia mea de carte pentru această lună va fi puțin atipică, în comparație cu celelalte recenzii ale mele, din simplul motiv că această carte reprezintă o colecție formată din mai multe povești. Astfel, m-am gândit să aleg această carte, întrucât îmi doream să citesc ceva din literatura rusească, să fie într-o oarecare măsură în oglindă cu anul trecut, când am citit două nuvele de Tolstoi.

Așadar, m-am oprit la cartea lui Pușkin, deoarece coperta cărții mi s-a părut destul de interesantă și mă ducea cu gândul la nobilimea rusească – o lume aristocrată, iar numele uneia dintre povestiri – „Dama de pică” – mă făcea curioasă să aflu conexiunea dintre titlu și poveste, dar și să aflu dacă titlul era o metaforă sau chiar era legat de cărțile de joc.

Am spus anterior că această recenzie va fi puțin atipică, pe lângă faptul că va avea proporții mai mari. Ei bine, iată la ce mă refeream: având în vedere faptul că această carte conține 6 povestiri (le puteți vedea titlurile la punctul 5.), punctul referitor la rezumat va fi mai amplu decât de obicei și va conține și câteva remarci în legătură cu personajele, limbajul și stilul de scriere; punctul referitor la personaje se va concentra decât asupra uneia dintre opere – „Dama de pică”, iar punctul legat de citate va cuprinde citate din toate cele 6 opere, referirea la acestea realizându-se prin numere, în ordinea lor din carte.

4. Sumar al cărții:

5. Rezumatul cărții:

Voi scrie despre fiecare operă în parte, câteva remarci și un mic rezumat, în ordinea în care acestea sunt așezate în cartea citită de mine.

(1.)- Arapul lui Petru cel Mare: Este o poveste scurtă, istorică, care îl are în prim plan pe finul lui Petru cel Mare, arapul Ibrahim, o povestire în care ni se prezintă două societăți diferite: cea franceză și cea rusească. Cum tema principală este dragostea, automat în această poveste regăsim o idilă, una interzisă și care nu are o viață lungă, dar regăsim și chinurile și trăirile rezultate în urma despărțirii și un mod inedit de pețire.

(2.)- Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin: Sunt o colecție de 5 povestioare (Împușcătura, Viscolul, Dricarul, Căpitanul de poștă, Domnișoara țărăncuță), la care Ivan Petrovici Belkin fie a luat parte (într-o oarecare măsură – în sensul că a întâlnit personajele din povestioare, iar acestea i-au expus întâmplările), fie doar a auzit de anumite întâmplări, pe care le-a transpus pe hârtie. În trei dintre ele, tema principală este iubirea, iar celelalte două – una, curajul și răzbunarea, cealaltă, visul și realitatea. Sunt povești simple, clar construite, care nu au legături una cu alta, plăcute și amuzante, cu finaluri surprinzătoare.

(3).- Dubrovski: Este o poveste mai lungă, care tratează ca teme principale: dragostea, familia, prietenia, relațiile de vecinătate, haiducia, o poveste care te poate lua prin surprindere, prin întorsătura evenimentelor bine construite și care are efectul de a transmite efectiv emoție, prin stilul simplist, prietenos și nepretențios al autorului. Această scriere ne prezintă, la început, relațiile dintre doi vecini boieri, Troekurov și Dubrovski, prieteni vechi, care se strică într-o clipită, din cauza unor neînțelegeri. În urma unui proces viciat, fiul lui Dubrovski – Vladimir Andreevici, se reîntoarce acasă, însă totul este pierdut: tatăl lui moare, iar moșia sa i-a fost luată. Astfel, povestea continuă, fiind prezentat ceea ce s-a întâmplat cu Vladimir Dubrovski (în special, în legătură cu moșia și familia lui Troekurov).

(4.)- Dama de pică: Este o povestire scurtă despre avariție și mirajul fericirii. Astfel, într-o noapte de iarnă, mai mulți tineri militari își petrec timpul jucând cărți, iar, la un moment dat, unul dintre ei le povestește despre secretul neîmpărtășit al bunicii sale referitor la o combinație mereu câștigătoare de cărți. La puțin timp, unul din acei tineri – Hermann – se gândește să afle acel secret, chiar dacă el era cumpătat și nu jucase cărți. În continuare, povestea ne poartă în urma acțiunilor și gândurilor lui Hermann legate de a ceea hotărâre.

(5.)- Kirdjali: Este o povestioară foarte scurtă, cu tentă istorică, care ne vorbește despre una din isprăvile lui Kirdjali – un tâlhar bulgar (haiduc), istorisire care se desfășoară pe meleagurile Moldovei și Basarabiei și care ne prezintă istețimea lui de a scăpa de moarte.

(6).- Fata căpitanului: Este un roman cu tentă istorică, ușor de parcurs, cu o scriitură simplă, care urmărește viața tânărului Piotr Andreici Griniov (în jur de 17 ani), ce este trimis de familie (în special, de tatăl său) în armată – să își înceapă stagiul militar în Orenburg, iar nu în Petersburg, pentru a fi „soldat, nu terchea-berchea”. Pe parcursul poveștii, Petrușa nesocotește povețele primite de la tatăl său și ignoră sfaturile servitorului său, Arhip Saveliev- Savelici. Cu toate acestea, Piotr Andreici va avea parte și de câteva beneficii de pe urma micilor lui aventuri. Bineînțeles, și în cazul acestei opere avem parte de o poveste de dragoste ce se înfiripă între Piotr Andreici și Maria Ivanovna – fata căpitanului Ivan Kuzmici.

6. Hai să cunoaștem personajele principale:

Având în vedere faptul că sunt multe opere, implicit și multe personaje, mă voi limita să scriu decât despre cele din opera „Dama de pică”.

– Hermann – protagonistul principal, un tânăr neamț, militar genist, care nu jucase în viața sa jocuri de noroc, dar fiind foarte fascinat de joc. Este cunoscut ca fiind un om chibzuit, căruia nu-i place risipa, puțin zgârcit, dornic de a fi independent, misterios și ambițios, încăpățânat, dar pasionat și plin de imaginație, romantic și perseverent. Imaginația și obsesia lui, l-au făcut să recurgă la anumite metode imorale, ceea ce l-a făcut să-și piardă adevărata identitate și să se transforme în mod negativ.

– Lizaveta Ivanovna (Lizanka, Lise, Liza) – protagonista principală, „sărmana pupilă a bătrânei contese”, „martira casei”. Este o fată simplă, săracă, dar care trebuie să se adapteze anumitor cerințe, inocentă, ascultătoare, visătoare, muncitoare, credulă. Dorința ei de a se salva din situația în care se afla, o face să se îndrăgostească de un necunoscut și să acționeze irațional, dar, în cele din urmă, acele evenimente o ajută să se dezvolte în mod pozitiv.

– Contesa Anna Fedotovna (bătrâna contesă) – personajul feminin, în jur de 80 de ani, în jurul căruia este construită întreaga intrigă a poveștii. Este o femeie răsfățată, despotică, egoistă și zgârcită, căreia îi place să respecte vechile obiceiuri și să fie mereu în centrul atenției. Ea reprezintă punctul de legătură dintre Hermann și Lizaveta Ivanovna.

7. Despre scriere și limbaj:

Aceste 6 povești ale lui Pușkin fac parte din literatura clasică, deci societatea prezentată are câteva diferențe minore față de lumea pe care o cunoaștem astăzi, mai ales că se concentrează foarte mult pe aspecte istorice. Toate aceste povestiri reliefează același stil simplist, prietenos și nepretențios îmbinat cu cel artistic (sunt realizate narațiuni frumoase, plăcute, iar modurile de expunere sunt îmbinate armonios și ușor de parcurs). În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii nu am sesizat nici o greșeală de tipar.

8. Defilarea unor citate:

(1.)- * „Ibrahim simțea că pentru femei el nu e decât un animal ciudat, o făptură aparte, străină, aflată întâmplător în mijlocul lor, fără nici o legătură cu lumea lor. Mergea până acolo încât îi invidia pe oamenii nebăgați în seamă de nimeni, socotindu-le mediocritatea drept fericire.”

* „Orice s-ar spune, dragostea fără nădejde și fără pretenții mișcă inima femeilor mai mult decât calculele cele mai abile ale seducătorilor.”

(2.)- * „Tinerii iartă orice, în afară de lipsa de curaj; pentru ei, curajul e cea mai înaltă calitate omenească, pentru care iartă orice vicii.”

* „Venirea unui bogat e un eveniment mare pentru cel ce locuiește la țară; moșierii și oamenii lor de curte vorbesc despre un astfel de lucru două luni înainte și trei ani după aceea.”

* „Cel mai bun țintaș ce mi-a fost dat să întâlnesc făcea exerciții zilnice de tir, cel puțin de trei ori înainte de masă. Asta era la el ca un pahar de votcă.”

* „Zicalele sănătoase sunt uimitor de folositoare atunci când nu putem născoci altceva mai bun.”

* „Cititorii care n-au trăit la țară nu-și pot închipui cât sunt de fermecătoare aceste domnișoare de provincie! Crescute în aer curat, la umbra merilor din grădină, ele învață a cunoaște lumea și viața din cărți. Izolarea, libertatea și cititul dezvoltă de cu vreme sentimentele și pasiunile necunoscute frumoaselor noastre de la oraș. Pentru domnișoara de provincie sunetul clopoțelului de la ușă este o aventură, o călătorie în orașul apropiat e o epocă din viață, iar vizita unui musafir lasă o amintire trainică, uneori veșnică.”

(3).- * „Își dădu seama că mândria și vitejia nu sunt daruri ce aparțin numai celor de neam ales, și de atunci începu să-i acorde tânărului perceptor un respect care creștea din ce în ce.”

(4.)- * „Jocul mă atrage grozav, răspunse Hermann, dar nu-s în stare să sacrific strictul necesar numai cu nădejdea de a dobândi un prisos.”

* „Cel ce nu știe să păstreze moștenirea părintească, tot în mizerie va muri, cu toate puterile demonice.”

(5.)- * „- Fraților! Mi se apropie ceasul. Nimeni nu poate scăpa de ceea ce i-a fost scris! Ne vom despărți curând și aș vrea să vă las o amintire…”

(6).- * „Cititorul mă va ierta, fiindcă știe probabil, din pățaniile lui, cum se poate cădea în mrejele superstiției, cu tot disprețul pentru orice fel de prejudecăți.”

* „Pe atunci se credea că era neapărat nevoie să-ți recunoști vina, pentru a fi socotit vinovat; idee cu totul lipsită de temei și potrivnică principiilor juridice elementare! Căci dacă tăgada acuzatului nu dovedește nevinovăția, cu atât mai puțin mărturisirea lui nu poate fi luată drept dovadă a vinovăției.”

9. Concluzia la care am ajuns după lectură:

Având în vedere faptul că sunt mai multe povestiri adunate într-un singur calup, am terminat cartea de citit în aproximativ 4 zile. Însă, luând în considerare scriitura autorului, consider că este o lectură ușor de parcurs, paginile putând zbura cu ușurință una după alta, povestirile fiind atrăgătoare prin simplitatea lor, dar și prin profunzimea acestora. Astfel, aceste povestiri reunite în această carte reprezintă o carte bună pentru delectare și reflectare, oferind perspective pe care să le avem în vedere în propria viață.

10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:

De principiu, nu am identificat chestiuni negative, însă, unele dintre povești par să se termine cam brusc și pentru acest motiv se simte că sunt nefinisate. Aș putea să mai adaug că în cadrul unora dintre povești, pare că autorul povestește întâmplări din propria viață, pe care le mai retușează puțin, dar nu este un lucru rău. Mi-a plăcut foarte mult că în cadrul uneia dintre povești am descoperit misterul din spatele numelor rusești, întrucât, uneori, te poate bulversa numele multiple ale personajelor (în cadrul operei „Dubrovski”, care, de altfel, este preferata mea, alături de „Dama de pică”). Pe scurt, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele.

11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:

Cei care caută lecturi clasice din literatura rusească, cu o tentă istorică, cred că s-ar bucura să primească această carte drept cadou. De asemenea, cei care nu au încercat încă nimic din literatura rusească, consider că ar fi un bun punct de plecare să înceapă cu acest set de povestiri, motiv pentru care ar aprecia această carte drept cadou. Și, nu în ultimul rând, fanii lui A. S. Pușkin s-ar bucura să primească această carte drept cadou.

12. Evaluarea cărții:

Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #ASPușkin #ArapulLuiPetruCelMare #armată #avariție #carte #carti #ColecțiaCartePentruToți #curaj #DamaDePică #DamaDePicășiAltePovestiri #dreptate #Dubrovski #EdituraLitera #familie #FataCăpitanului #haiducie #istorie #iubire #Kirdjali #literaturăRusească #mai #numeșilocuri #numesilocuri #PovestirileRăposatuluiIvanBelkin #recenzie #recenzii #recenziiCarte #răzbunare #serviciuMilitar #vis

Lecturi clasice, autori mari, citate memorabile și recomandări de cărți care nu se demodează.

Pentru cei care vor să redescopere literatura „de bază”.

#literatura #clasici #carti #lectura

https://clasici.ro

Ultimele pagini ale verii lui ’25

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! A îngălbenit frunza din vii, iar toamna se apropie cu pași străvezii. Ce să mai, e deja aici, doar că nu mai are aceeași putere pe care mi-o amintesc din vremea copilăriei. Ori vara se răsfață, ori i-a schimbat harta toamnei, astfel că săraca nu mai știe calea. Oricum, oamenii continuă să se bucure de ultimele raze ale soarelui și încet-încet, se pregătesc de lunile mai puțin călduroase. Eu una deja mi-am stabilit lista de lectură (pe care iar nu o voi respecta, ha!), și aștept cu entuziasm să aud frunzele trosnindu-mi pe sub picioare în timp ce mă îndrept spre parc. Poate în această toamnă reușesc să citesc mai mult afară, pe băncuță.

Oricum, astăzi nu este despre visul meu de toamnă, ci despre ultimele pagini ale verii. Luna trecută, au apărut pe Instagram tot felul de provocări de lectură pentru ultimele zile din vară și m-am hotărât să particip și eu la una dintre ele. Nu prea mi-a ieșit, dar până la urmă, tot am reușit să bifez câteva titluri de pe listă. Ba mai mult, mi-am atins până și ținta stabilită de lectură pentru anul acesta! Ce surpriză!

Dar ca să n-o mai întind așa, hai să vă povestesc despre ce am mai citit luna trecută!

Mi-am început luna cu o carte ieșită de sub penița Agathei Christie: „Crima din Mesopotamia”. Provocarea lansată de asociație dicta ca pentru luna iulie să explorăm o poveste în care sunt prezenți arheologi. Cum am citit deja „Moarte printre nori” în urmă cu mai mulți ani, atenția mi s-a oprit asupra acestui roman. Agatha este o maestră, știm cu toții asta, iar Hercule Poirot nu-și pierde șarmul nici de această dată. Detectivului îi place să bârfească și să pregătească scena pentru marea revelație cu meticulozitate. În felul lui, este un arheolog de primă clasă, reușind să dezgroape artefactele fiecărei nelegiuiri în parte prin conversație și activitatea propriilor celule cenușii. Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea a construit acțiunea, relatând totul din perspectiva unui martor ocular.

Am terminat cartea cu zâmbetul pe buze și un gol în minte: eu ce mai citesc acum?, deși trei turnuri înalte de un metru mă judecau din colțul camerei. Și pe care credeți că am ales-o în continuare? Ei bine, pe niciuna! M-am învârtit pe diverse pagini de internet și am ajuns iar pe Netgalley, de unde am obținut două titluri.

Primul a fost „The Path of Dalai Lama” (în traducere „Calea lui Dalai Lama”), un roman grafic scurt care urmărește viața și învățăturile celui de-al paisprezecelea Dalai Lama. Tom Taylor, alături de Matyáš Namai ne poartă pașii prin Tibet, unde ne este prezentată viața pașnică a oamenilor, alături de câteva aspecte culturale specifice vieții de dinaintea ocupației comuniste.

Fiecare pagină a fost viu colorată, aducând în prim-plan o paletă de culori evocatoare atât pentru vechiul stil tibetan, cât și pentru viața din timpul războiului. În principiu, mi-a plăcut, însă au existat câteva momente de fricțiune între stilul narativ și logică. Am avut impresia că autorii au uitat de unde au pornit, efectuând o tranziție bruscă de la o narațiune realizată la persoana a treia singular la persoana întâi singular și utilizând o voce narativă destul de puerilă.

După o vreme, m-am întors la o carte de non-ficțiune, „Manualul Limbajului Trupului”, scrisă de Allan și Barbara Pease, pe care am început să o citesc în urmă cu un an-doi, dacă îmi amintesc bine. Deși limbajul utilizat este simplist și presărat cu tot felul de exemple, mi-a fost greu să o termin pentru că mintea mea avea nevoie de acțiune. Așa că am făcut o pauză la scurt timp după ce am găsit în cutia poștală electronică o confirmare din partea unei edituri internaționale.

Am auzit pentru prima dată despre T. Kingfisher de la Carri, o cititoare stabilită în Coreea de Sud. Am devenit curioasă și mi-am pus în minte să citesc măcar o carte scrisă de această autoare. Ei bine, iată că Tor mi-a îndeplinit dorința în momentul în care mi-a transmis un exemplar al cărții „Hemlock and Silver” (în traducere „Cucută și argint”). După cum vă puteți imagina, am fost foarte entuziasmată să mă apuc de lectură, deși după vreo cincizeci-șaizeci de pagini, entuziasmul meu a început să se dezumfle.

Am pornit de la ideea că autoarea ne va spune un alt fel de poveste a Albei ca Zăpada, însă până am ajuns la castel și am reușit să o descoperim pe fată, a durat peste cincizeci de file. Personajul principal, Anja, vorbește prea mult și nu acționează suficient. În majoritatea timpului își aduce aminte de modul în care a început să se joace cu otrăvurile sau își face griji cu privire la modul de interacțiune cu regele văduvit. Abia atunci când descoperă o pisică vorbitoare încep lucrurile să se miște. Mi-ar fi plăcut ca lumea oglinzilor și a merelor otrăvite să fi fost explorată mai mult, ca să nu mai vorbesc despre potențialul ratat al poveștii reginei malefice. Totul a fost rezumat în câteva pagini, iar misterul s-a disipat rapid. Am scris mai multe pe Instagram.

Și iată că am ajuns la ultimul titlu citit în luna august: „iLove”, scris de Naomi Gibson. L-am văzut la un moment dat pe Elefant și evident că nu l-am cumpărat. Apoi, am trecut prin Cărturești unde l-am întâlnit iar. L-am ridicat de pe raft, l-am analizat, apoi mi-a atras atenția sintagma „inteligența artificială”. Noroc că am citit ce scria pe spatele coperții, altfel ar fi durat o eternitate (sau mai mult) să ajung la această poveste. De ce? Ați ghicit: nici coperta și nici titlul tradus în limba română nu mi-au atras atenția. Originalul arăta mai bine: „Every Line of You”.

Ca și în cazul romanului precedent, și aici aș putea vorbi fără încetare despre ce putea fi făcut mai bine, deși notele acordate sunt diferite. Acestui titlu i-am acordat 5/5 steluțe pentru că a reușit să mă țină în priză prin acțiune. De această dată întâlnim o adolescentă de 17 ani, foarte pricepută la sistemele digitale, dovadă că în termen de trei ani și-a construit propriul sistem de inteligență artificială. Lucrurile iau însă o turnură mai întunecată după ce Servciile Secrete îl descoperă pe Henry, LLM-ul obsedat de spargeri și de creatorul său.

Lăsați-vă amprenta!

Așa se încheie vara mea. Sunt curioasă, totuși, să vă citesc gândurile despre oricare dintre aceste titluri, în cazul în care v-a trecut vreunul prin mâini. Dacă nu, care sunt poveștile alături de care v-ați delectat vara aceasta? Ce lecturi interesante v-au colorat ultimele zile ale verii?

Întoarceți pagina,

Maria

#AgathaChristie #AllanBarbaraPease #carti #DalaiLama #inteligentaArtificiala #NaomiGibson #recenzii #recenziiCarte #TKingfisher #vară

Jahanna Spyri ne face cunoștință cu Heidi, fetița munților

1. Un citat reprezentativ din carte:

„Viața în aer liber avu darul s-o schimbe pe Heidi, dându-i o înfățișare de copil robust și sănătos; era veselă și fericită ca păsările de munte, ce trăiesc în arbori sau pe plaiurile verzi, iar obrajii i se rumeniseră în bătaia strălucitoare a soarelui de vară.”

2. Scurtă perspectivă asupra citatului:

Era un proverb, care suna cam așa: „unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă”. Aerul proaspăt, în special, cel de munte, are proprietăți miraculoase, întrucât acesta ne înviorează, ne redă viața, ne limpezește mintea, oferindu-ne acel aspect „robust și sănătos”, iar în combinație cu razele soarelui, ne face să radiem. Astfel, o viață trăită mai mult în natură, în aer liber, cu bucate cât mai naturale, apreciind și respectând natura și animalele, ne va face să avem parte de mult mai multe momente frumoase, vesele, fericite, dar și de un stil de viață sănătos.

3. Povestea din spatele alegerii cărții:

Este a doua zi de Paște, iar cartea aleasă pentru această lună cred că se potrivește foarte bine acestei perioade primăvăratice. Este o carte pe care am mai citit-o cu foarte mult timp înainte, dar de care mi-am adus aminte în timp ce analizam cărțile din biblioteca mea (căprița aceea de pe copertă este tare veselă și drăguță și se observă că este iubită de Heidi, care o mângâie duios). Îmi aduceam aminte povestea și faptul că în carte se povestea și despre căprițe (nu aveam vreo carte despre oițe și mielușei, așa că am ales această carte despre suratele lor – căprițele), motiv pentru care, dorind să fiu în această tematică pascală, am decis că este candidatul cel mai potrivit pentru recenzia lunii lui Prier.

4. Sumar al cărții:

5. Rezumatul cărții:

Cartea începe prin a ne-o prezenta pe micuța Heidi, o orfană de vreo 5 ani, care era dusă de mătușa sa, Dete, la unchiul din munți, întrucât Dete nu se mai putea îngriji de fetiță. De asemenea, autoarea ne prezintă, încă de la început, din minunățiile naturii, descriind drumul din satul elvețian Dörfli către cabana din munți. Ușor-ușor, ne sunt introduse și celelalte personaje (fără să ne facă să ne simțim copleșiți de numărul lor ori să ne facă să uităm cine erau). După plecarea mătușii, Heidi și-a făcut repede prieteni (ciobănașul Peter de vreo 11 ani, căprițele, în special, Fulg-de-nea și Pestrița, precum și bunica lui Peter), l-a îndrăgit pe unchiul din munți, s-a instalat cu ușurință în cabana din munte și a fost mereu captivată de minunățiile care aveau loc în jurul ei, datorate creației divine – natura.

Când Heidi se apropia de vârsta de 8 ani, a fost luată din împărăția munților elvețieni de mătușa Dete, pentru a se întovărăși cu o fetiță infirmă de vreo 12 ani, numită Clara. Astfel, Heidi a ajuns să locuiască la Frankfurt, la familia Sesemann, o familie bogată din Germania, lăsându-și bunicul și prietenii destul de triști și supărați. La Frankfurt au loc mai multe evenimente, însă starea de sănătate a lui Heidi se înrăutățea pe zi ce trecea, motiv pentru care a fost decisă reîntoarcerea fetiței la locurile ei mult iubite. După reîntoarcere, au loc noi evenimente, pe care, însă, vă las pe voi să le descoperiți.

6. Hai să cunoaștem personajele principale:

– Adelheid „Heidi”, fetița munților – protagonista în jurul căreia este țesută întreaga poveste. Ea este o fetiță simplă, prietenoasă, mărinimoasă, care iubește foarte mult muntele, cu minunățiile pe care le descoperă zilnic, și a cărei inocență și bunătate sunt foarte prezente.

– Bunicul, „Unchiul din munți” – personajul care este văzut de ceilalți săteni ca un om singuratic și ursuz, dar care, față de Heidi, reprezintă o figură paternă, iubitoare și grijulie.

– Peter căprarul, „general al caprelor” – personajul alături de care Heidi își petrece timpul, mergând împreună cu caprele la păscut, dar care devine și un mic mesager pentru cei doi locuitori ai cabanei din munți, fiind un bun prieten a lui Heidi (puțin lacom și gelos).

– Clara Sesemann – personajul față de care Heidi leagă o prietenie foarte frumoasă, fiind o fată care se deplasează, utilizând un scaun cu rotile, și care are un suflet mare.

7. Despre scriere și limbaj:

„Heidi, fetița munților” a Johannei Spyri este o nuvelă clasică, care îmbină echilibrat și armonios modurile de expunere: identificăm o narațiune care curge lin și care ne evocă într-un mod ușor de parcurs povestea; ne întâlnim cu descrieri vii, plăcute, bogate, dar care nu acaparează povestea, ci o conturează mai ușor pentru ochii minții și pătrundem în poveste, ca ascultători pasivi, prin intermediul dialogului. Scriitura este simplă, prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt destul de scurte și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează și se îmbină grațios, ceea ce o face să fie o carte potrivită pentru toate vârstele. În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii am sesizat câteva greșeli de tipar (spre exemplu, căciulițele de la „ă” lipseau pe alocuri, iar alteori erau în plus).

8. Defilarea unor citate:

* „- Atunci, mai întâi du-te de te spală, nu de alta, dar aici, să știi, trebuie să fii foarte curată, dacă vrei să nu râdă de tine soarele de pe cer.”

* „- Ce să fac? Nimic. Crește la un loc cu caprele, îi merge bine și e fericită lângă aceste animale care, cel puțin, n-o învață nimic rău.

– Dar bine, copilul nu e nici capră, nici pasăre, ci o ființă omenească! Dacă e adevărat că nu învață nimic rău de la aceste animale, e tot atât de adevărat că nu învață nimic altceva de la ele. Ar trebui totuși să se instruiască și a ajuns la vârsta când orice copil e dator să meargă la școală.”

* „- Fetița mea, spuse bunica, tu trebuie să ai încredere în tot ceea ce este bun și frumos pe această lume. Chiar dacă nu ne putem da seama întotdeauna ce este mai bun pentru noi, nu trebuie să ne pierdem niciodată încrederea…”

* „- De ce nu pornește armata spre culmile munților? Să fie de vină generalul, sau trupa?!…”

* „Dacă va respira aerul acesta sănătos și va mânca așa cum am mâncat eu azi, se va împlini și se va simți cum nu s-a simțit încă niciodată până acum…”

* „În timp ce cobora scara cu infirma în brațe, bunicul dădu din mână cu modestie, vrând parcă să spună că atunci când e vorba să ajuți un bolnav, mulțumirile nu-și au rostul.”

* „- Prevederea, dragă Unchiule, e mama înțelepciunii și de multe ori te scutește de necazuri, răspunse ea, la fel de zâmbitoare. Aici, la munte, furtuna se poate stârni din senin și, la urma urmei, trebuie să recunoști că prevederea mea n-a fost lipsită de folos…”

* „E limpede, deci, că numai supărarea l-a împins să săvârșească o asemenea faptă și, credeți-mă, la supărare suntem cu toții niște caraghioși…”

9. Concluzia la care am ajuns după lectură:

Având în vedere numărul micuț de pagini, structura bine definită și faptul că sunt inserate și câteva ilustrații, cartea se citește foarte ușor și repede (am terminat-o de citit, adunând orele răzlețe de lectură – nu îmi venea să o termin, ci îmi doream să lungesc lectura cât mai mult, pentru a mă bucura timp îndelungat de întreaga poveste –, în aproximativ o zi). De asemenea, consider că reprezintă o carte bună pentru delectare (au fost câteva pasaje amuzante), o carte bună pentru a-ți aduce aminte de copilărie și de lipsa grijilor, de frumusețea libertății redată de minunata natură și prietenoasele animale (o poveste simplă, dar captivantă), o carte bună pentru a evada într-un ținut liniștit și formidabil.

10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:

Nu cred că există vreun aspect pe care să-l reproșez acestei cărți (mi-au plăcut foarte mult descrierile naturii, căprițele, dar și inocența și bunătatea lui Heidi). Astfel, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele, nu doar pentru copii.

11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:

Neîndoielnic, această carte este perfectă a fi oferită în dar copiilor, băieți și fete deopotrivă (de toate vârstele). De asemenea, cartea poate fi oferită și celor cărora le plac foarte mult animalele, natura, amuzamentul, celor care apreciază lecturile clasice, celor care au intrat în contact cu alte opere ale Johannei Spyri, celor care doresc să-și amintească de copilărie și, în special, celor cu sufletul veșnic de copil.

12. Evaluarea cărții:

Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #animale #aprilie #bunătate #capre #carte #carti #copilărie #căprițe #Dorfli #dărnicie #edituraDonaris #Frankfurt #Heidi #HeidiFetițaMunților #JohannaSpyri #literaturăElvețiană #munte #natură #numeșilocuri #numesilocuri #paște #prietenie #recenzie #recenzii #recenziiCarte #speranță

Facem din țânțar Elefant

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Astăzi m-am blocat. A fost o zi ciudată de la început până la final. A scăzut temperatura, pe alocuri s-a lăsat cu zăpadă, iar mintea mea s-a blocat într-un punct: „Despre ce cărți scriu eu azi?!” Întrebare de o sută de puncte. Adică, am citit câteva cărți deja luna trecută, dar în mare parte le-am menționat în articolul trecut sau mi-am împărtășit câteva gânduri răzlețe pe contul de Goodreads, astfel că n-aș vrea să vă povestesc acum despre același lucru.

Pe de altă parte, mi-am cumpărat câteva cărți noi (evident, n-am putut rezista tentației mai ales când am văzut reducerile!). Toate bune și frumoase, cât timp se află pe raftul bibliotecii mele, însă numai când îmi privesc întreaga colecție a Robotului Asimovian, îmi trece prin fața ochilor întreaga aventură a achiziționării lor. Nu a tuturor, desigur.

Hai să povestim!

Anul trecut, după ziua minunatei vineri negre, m-am decis să-mi comand câteva cărți. După multe deliberări și căutări, m-am oprit asupra ofertei prezentate de Elefant. Trecuse destul de mult timp de la ultima mea comandă plasată pe site-ul librăriei, așa că m-am apucat de căutat o carte care mă obseda la fel de mult ca un diamant: „The Complete Robot”. Pe toate celelalte din serie le adăugasem în bibliotecă deja de câteva luni bune. Aceasta era singura din serie care-mi lipsea. În orice caz, pe lângă ea, am mai găsit câteva cărți din lista mea de dorințe la reducere, toate scrise în limba engleză, așa că le-am adăugat rapid în coș.

Totul bine și frumos, comanda a trecut mai departe, am fost informată cu privire la termenul de livrare (o lună) și am acceptat termenii și condițiile.

Cu mult entuziasm, am început să număr zilele.

Până într-o după-amiază când mi-am dat seama că trebuia să îmi ajungă în curând coletul și nu eram la adresă. Nu m-am panicat. Am trimis un email și am cerut frumos redirecționarea coletului. Mi s-a răspuns la fel de politicos că trebuie să aștept până ce acesta este preluat de curier.

Bine.

Timpul a trecut. Noapte a devenit zi, iar ziua noapte. Ceasul a ticăit minut după minut, oră după oră.

Coletul meu a rămas fără grai. N-a mai apărut și a fost prima dată când mi s-a întâmplat asta. Sincer, nici nu mai știu dacă am revenit atunci către serviciul pentru clienți cu o întrebare referitoare la colet și dacă mi-au spus că întârzie sau nu, dar până la urmă, la jumătatea lui decembrie mi-am anulat comanda. Știam că urma să revin la adresă curând, așa că m-am hotărât să aștept Anul Nou.

În jurul zilei de Crăciun, am primit noutățile clasice din partea librăriei cu privire la noile reduceri. Cum-necum, m-am trezit din nou pe ei pe website, uitându-mă cu jind la aceleași titluri. După o oră de deliberare, le-am adăugat în coș. Am beneficiat și de o extra-reducere de 10%. Grozav! Am primit apoi confirmarea și termenul de livrare. Tot treizeci de zile.

Am așteptat.

Am numărat iar zilele.

Între timp, am primit un email din partea librăriei cu privire la apariția unor dificultăți de livrare. M-au întrebat dacă vreau să aștept sau dacă îmi anulez comanda. Am solicitat noul termen de livrare și am așteptat până în luna februarie, conform informării.

Timpul a trecut. (Mă repet, dar e realitatea.)

Data de livrare s-a apropiat. Am trimis un email de reamintire cu privire la comandă, pentru a mă asigura că totul este în regulă cu aproximativ o săptămână înainte de data estimată. Termenul a rămas același.

Am continuat să aștept.

Iar.

Data preconizată a trecut pe lângă mine.

În fine, ca să n-o mai lungesc, după o serie de emailuri și sesizări trimise înainte și înapoi, am fost informată că respectivele titluri nu mai fac parte din catalog. Însă ele erau încă expuse spre vânzare. M-am luptat cu morile de vânt. Apoi am primit un voucher (oare mai e valabil? nici nu l-am folosit).

Praf în ochi.

M-am gândit serios să merg cu un pas mai departe și să depun o sesizare în toată regula în cadrul ANPC, dar până la urmă am renunțat. După atâtea emailuri schimbate, nu mai aveam energie. Însă am rămas cu un puternic gust amar. Și o grămadă de resentimente. Până la urmă, totul putea fi evitat dacă Elefant înlătura din catalogul online toate titlurile care nu mai erau disponibile sau, dacă și-au dat seama că au omis acest aspect prea târziu, își cereau scuze pentru inconvenient și transmiteau clientului faptul că produsele sunt indisponibile, urmând să le înlăture de pe site cât mai repede.

Ca să termin povestea, până la urmă m-am îndreptat frumos spre Libris, de unde am primit trei cărți de literatură străină în termenul comunicat. Aproximativ două săptămâni. În sfârșit!

Acum mă așteaptă liniștite pe raft să le citesc.

Lăsați-vă amprenta!

Voi ce experiențe literare ați mai avut în ultima vreme? Ce cărți v-au atras într-atât de mult încât să vă facă să le comandați instant?

Întoarceți pagina,

Maria

#amintiri #blackFriday #carti #ganduri #librariiOnline

Misterele Aurorei Teagarden (Original) – O serie TV adaptată după romanele lui Charlaine Harris

Punct de plecare:

Ne vom întoarce puțin în timp pentru a vă oferi o perspectivă de ansamblu mai cuprinzătoare. Acum ceva vreme (câțiva ani în urmă), în timp ce butonam telecomanda în căutarea a ceva interesat de vizionat la televizor, m-am oprit pe postul Diva, unde rula un film intrigant, din domeniul misterului și investigației, care avea actori plăcuți, amuzanți și talentați, cadre frumos realizate și nume melodioase ale personajelor, în special, personajul principal – Aurora „Roe” Teagarden – un nume așa de încântător.

Astfel, din acel moment pur întâmplător, de când am vizionat unul din filmele din seria „Misterele Aurorei Teagarden”, am fost fascinată și captivată de povestea eroinei, portretizată de actrița Candace Cameron Bure, motiv pentru care am început să caut mai multe informații despre aceste filme, descoperind existența unei serii de cărți, scrise de autoarea americană Charlaine Harris, care mi-au stârnit și mai mult interesul și după care au fost adaptate filmele.

Pentru a vă face o idee, seria de cărți Aurora Teagarden însumează un număr de 11 volume, respectiv: 1. Real Murders (1990); 2. A Bone to Pick (1992); 3. Three Bedrooms, One Corpse (1994); 4. The Julius House (1995); 5. Dead Over Heels (1996); 6. “Deeply Dead” in Murder, They Wrote (1997); 7. A Fool and His Honey (1999); 8. Last Scene Alive (2002); 9. Poppy Done to Death (2003); 10. All the Little Liars (2016); 11. Sleep Like a Baby (2017), însă aceste cărți care au creat acest personaj fermecător nu sunt traduse în limba română, iar nici cele în limba engleză nu sunt accesibile la noi…

Nu pot să spun decât că acest aspect este foarte dezamăgitor, întrucât chiar mi-ar fi plăcut să mă cufund în lectura acestei serii de mistere, să dau filă după filă, în încercarea de a desluși misterul, nu doar să îmi imaginez acest mic scenariu de lectură, în special, după ce mă delectez cu una dintre ecranizări. Poate acest articol inspiră traducătorii și editurile românești să o aducă pe Aurora Teagarden în România, fiindcă simt că vor fi mulți cititori dornici să descopere povestea și misterele în care se trezește această eroină.

Dar până se vor găsi soluții pentru ca „Misterele Aurorei Teagarden” de Charlaine Harris să fie adăugată pe lista cărților de pe piața de carte din România (un vis care sper să devină realitate cât mai curând), o să revin la universul cinematografic…

Zilele trecute am văzut la Diva că, începând cu luna aprilie, vor fi difuzate o serie de filme din genul investigațiilor și al misterelor, iar printre ele am recunoscut câteva secvențe din seria originală cu Aurora și am observat că vor fi difuzate și din seria nouă, serie ale cărei evenimente se petrec anterior, cu o Aurora mai tânără și, deci, noi actori (dar eu nu voi vorbi despre această serie, deoarece nu o consider că se ridică la nivelul originalului).

Cartea de identitate a serialului TV:

Despre poveste:

„Misterele Aurorei Teagarden”, seria originală care o are ca actriță principală pe Candace Cameron Bure, este o serie marca Hallmark Movies & Mysteries, care însumează un număr de 18 filme (evident, mai multe decât cărțile pe care le aștept răbdătoare să fie disponibile și în limba română), dar care, din ce am descoperit, nu sunt 1 la 1 cu romanele lui Charlaine Harris, unele dintre filme doar fiind inspirate și altele adaptate după aceste cărți (încă un motiv în plus de a citi cărțile și a-mi dori ca ele să fie disponibile și la noi).

https://www.youtube.com/watch?v=_-Y4LvGB-yc

Cu toate că filmele nu respectă în totalitate romanele (18 filme la 11 cărți), povestea este bine construită și realizată, aducând câte un strop din fiecare element care să poată atrage privitori: este amuzant, din perspectiva replicilor și a situațiilor în care se regăsesc personajele; este captivant, oferind posibilitatea de a lua parte la investigarea misterului/misterelor; are o fărâmă de romantism comic, gândindu-mă, cu precădere, la primele filme, în care mama Aurorei, Aida Teagarden, încerca să îi găsească un soț; este prietenos, în sensul că nu se prezintă crimele într-un mod foarte înspăimântător; este relaxant, oferind o anumită satisfacție la finalul filmului; este interesant, având în vedere rolul și calitatea fiecărui personaj și existența unui club denumit „Clubul Detectivilor Amatori”.

Ideea din spatele filmelor este zugrăvită în felul următor: O bibliotecară – Aurora Teagarden – are o pasiune pentru mistere și analizarea unor crime adevărate, alături de alți entuziaști, în cadrul Clubului Detectivilor Amatori (printre membrii clubului se regăsesc și primarul orașului, unul dintre ofițerii de poliție, o jurnalistă). Mama Aurorei, Aida Teagarden, care este un agent imobiliar, nu este de acord cu pasiunea fiicei legată de crime, cu atât mai mult cu cât Aurora parcă devine un magnet care se îndreaptă spre crimele care încep să apară cu frecvență în orașul ei natal, Lawrenceton. Astfel, cu o minte ageră, un spirit de observație ascuțit, cu o dorință mare de implicare și având cunoștințe vaste despre cărțile de gen și lucrările despre crime și criminali, Aurora devine, de cele mai multe ori, personajul cheie în rezolvarea misterului (nu de puține ori i s-a spus să stea deoparte de investigațiile din respectivele cazuri și nu de puține ori a început să pornească propria investigație alături de alți membri ai Clubului Detectivilor Amatori). Bineînțeles, fiecare nou film vine cu o intrigă nouă, iar uneori făptuitorul o are în vizor chiar și pe Aurora (găsiți pe wikipedia un rezumat al filmelor originale, urmărind acest link).

Despre elemente adiacente:

Coloana sonoră – muzica este subtilă, specifică și se potrivește de minune cu atmosfera de mister, fiind aptă să producă unora dintre noi fiori pe șira spinării. Din punct de vedere al elementelor vizuale, pot spune că acestea înfățișează o societate tipică, din ziua de astăzi, cadrele fiind foarte bine alese, îmbinate și variate. Chiar dacă spațiul de desfășurare al acțiunii este relativ mic, să știți să nu este monoton și nici plictisitor (mai ales când este vorba și despre un orășel de provincie, cu mai multe case și natură). În ceea ce privește actorii, am cuvinte de laudă pentru aceștia: și-au jucat rolurile în mod corespunzător și veridic, simțindu-se că le-au plăcut să intre în pielea personajelor și, în consecință, personajele jucate de ei au căpătat autenticitate.

https://www.youtube.com/watch?v=A6a0RZagPOU

Punct de final:

Așa cum s-a văzut încă de la începutul articolului, fără doar și poate, acest serial TV de mister și investigație merită nota maximă, nota 10. Are de toate pentru toți: este amuzant, distractiv, interesant, relaxant și îți pune și mintea la contribuție (dacă o lași să participe la investigație) – motiv pentru care vă recomand și vă încurajez să urmăriți aventurile acestei protagoniste în deslușirea misterelor care o înconjoară.

De asemenea, dacă ați văzut cel puțin unul din filmele „Misterele Aurorei Teagarden”, vă regăsiți în aceeași dorință de a citi cărțile după care a fost realizată seria TV ori v-am convins sau v-am stârnit curiozitatea în legătură cu romanele lui Charlaine Harris, nu ar strica să răspândiți vorba despre acest articol, întrucât poate se găsește vreun voluntar care să traducă cărțile și, astfel, Aurora Teagarden să ajungă în România.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#adaptări #AuroraTeagarden #CandaceCameronBure #carti #CharlaineHarris #Diva #ecranizări #filme #Hallmark #HallmarkMoviesAndMysteries #investigație #martie #mister #MistereleAuroreiTeagarden #primavara #primăvară #recenzie #recenzieFilm #serialTV #traduceri

Kanye West breaks silence as Kim Kardashian teases North, Playboi Carti song collaboration

Kanye West has broken silence on North West’s song collaboration with Playboi Carti, teased by Kim Kardashian. Slamming the potential collaboration, the controversial rapper took to his X, formerly Twitter, handle and penned his grievances. “HEY NORTH YOUR DAD GAVE ME... #Kanye #West #breaks #silence #Kim #Kardashian #teases #North #Playboi #Carti #song #collaboration

https://10bmnews.com/2025/03/kanye-west-breaks-silence-as-kim-kardashian-teases-north-playboi-carti-song-collaboration/