Historia de la música electrónica popular: 1978: Rock progresivo en España - la banda catalan... https://historiadelamusicaelectronicapopular.blogspot.com/2026/03/1978-rock-progresivo-en-espana-la-banda.html #Gòtic #Catalonian #progrock Escènes - 1978
In der Oktoberausgabe des französischen Fanzines Twice findet sich ein Beitrag von mir über David Bowie in Berlin. Die Fotos hierfür hat Yvonne Schwarz alias Semiramis Photoart gemacht. Mehr Informationen und Bestellung über: https://www.twicezine.net.
Semira Mis PhotoArt
#gotic #fazine #darkwave #davidbowie #berlin #twicezine

Romanțe gotice cu stridii și cupluri din chibrit

Salutare, entuziaști ai cuvintelor! A venit timpul, zic, pentru o nouă recenzie—singulară, de această dată. Inițial m-am gândit să vă povestesc despre toate cărțile citite de la ultima postare-ncoace, dar m-am răzgândit rapid. Apoi, mi-a venit ideea să vă povestesc despre ce cărți în ton cu tematica lunii dragostei am citit anii trecuți și care mi-au plăcut, însă m-am blocat și aici. Mai era varianta prin care să vă recomand benzi desenate, însă mi-a fost teamă că nu mă voi mai opri din turuit, așa că am renunțat. Până la urmă, m-am oprit asupra unei cărți cu o copertă albastră de la editura Humanitas.

O copertă simplă, dar intrigantă.

De fapt, am citit-o numai zilele trecute această carte mică, mică, scrisă de celebrul Tim Burton, o colecție de povestiri în versuri care mi-a amintit teribil de mult de un serial coreean („Psihopată, dar sunt bine” / „사이코지만 괜찮아”) văzut prin 2020. La vremea respectivă mă lovise grav obsesia de a găsi cărți similare ca emoții transmise, stil, imagistică, tot. Recunosc, dorința mea cea mai mare era să obțin fix cărțile amintite de fiecare episod al serialului, însă cum mi-a fost chinuitor de greu să găsesc vreuna aici, în România, sau măcar pe undeva în limba engleză, am renunțat. M-am reorientat spre următorul lucru la fel de bun: identificarea unor lecturi scrise într-un stil asemănător.

E amuzant totuși cum la momentul respectiv nici nu mi-a dat prin minte să-l încerc pe Tim Burton. Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici nu știam că scrie și are publicații de acest gen. Presupun că a fost o surpriză de-a dreptul neașteptat de intrigantă. Și cu un așa titlu („The Melancholy Death of Oyster Boy and Other Stories”), nici nu e de mirare.

Partea și mai amuzantă este că nici nu mai știu cum de am dat peste povestea din spatele coperții albastre. Un lucru e totuși sigur: simplitatea coperții și numele autorului mi-au capturat atenția instant. Ce-i drept, am păstrat volumul în lista de dorințe pentru o vreme destul de îndelungată, dar cum prietenii de la Cărturești au oferit o grandioasă reducere, mi-am zis să profit de ocazie. (Psst, dacă vă doriți și voi colecția, încă mai e la reducere! Azi, cel puțin.)

https://youtu.be/UqgvDXQiV6w?si=KLZLVnvCnVP479zQ

TITLU:

AUTOR:

CATEGORII:

NUMĂR PAGINI:

EDITURA:

„Melancolica moarte a Băiatului-stridie & alte istorii”

Tim Burton, Marius Chivu (Translator)

Poezie epică, gotic, dragoste

124

Humanitas

Rezumat

Cartea este, de fapt, o colecție de vreo douăzeci și trei de poezii individuale, mai toate centrate în jurul ideii de iubire, fie că vorbim despre o iubire romantică, de sine sau pentru copii. Mai mult sau mai puțin. Chiar prima poveste începe cu un cuplu atipic, un bețișor și o gămălie de foc. Următoarea este despre un roboțel (am scris și eu despre unul aici), fiul unui cuplu uman. Deși, situația se întoarce rapid, pentru că, se pare, soția și-a înșelat soțul cu un aparat cu microunde. După ce trecem de „Băiatul cu piroane în ochi” și de „Fata cu mulți ochi”, ajungem și la Băiatul Stridie. Copilul acesta chiar nu are o viață prea bună, pentru că deși se naște într-un mod atipic, dintr-o dorință pusă pe coada unui pește, moare într-un mod la fel de dramatic.

La cină-au avut un meniu special –
tocană de alge și câte-un pește rotund.
Iar în timpul ce mâncau,
aleasa și-a pus o dorință în gând.

Dorința i s-a împlinit – a născut un copil.
Dar era, oare micuțul uman?
Hmm,
posibil!

Tim Burton, „Melancolica moarte a Băiatului-stridie”

Personajele

https://youtu.be/_aGYrEcl-Vw?si=AnMR2FUoujA13nVQ

Personajele sunt diverse, iar cititorul are posibilitatea de a întâlni câte un cap-de-zarzavat pe fiecare pagină. Fiecare dintre ele are câte o particularitate: fie sunt roboți cu suflet de bebeluș, fie au cap de stridie și câte zece degete la fiecare mână, fie seamănă cu vreun animăluț sau un chibrit. Evident, urmărind lumea gotică și imaginile grăitoare de pe fiecare pagină, cititorul poate intui rapid ce se întâmplă: personajele acestea sunt blestemate toate. Unele mor din dragoste mistuitoare, altele sunt izolate până la moarte. Deși toate sunt hâde, acesta este doar un aspect ce ține de exterior. Interiorul este… terci.

Pe de altă parte, oamenii arată bine din punct de vedere fizic, însă mentalitățile sunt obsedant de tâmpe.

Gânduri

Unele povești m-au făcut să vreau să mă reapuc de scris. Creativ.

Simplu și sofisticat, poate că m-am înecat. Stilul lui Burton nu e complicat deloc. Cel puțin, nu în aparență. Fie că vorbim despre ilustrație sau despre modul în care își alege cuvintele și construiește imaginile din spate, totul se desfășoară în același mod straniu și atrăgător.

Dragostea s-o arză, tuturor le pasă. Într-un fel sau altul, fiecare povestioară a avut la bază câte o imagine a iubirii. Fie o dragoste pătimașă, mistuitoare, fie una neîmplinită și singură. Pe lângă asta, m-a amuzat modul în care Burton a adresat câteva idei mai meschine (vezi cum sfârșește Băiatul Stridie sau cum oamenii sunt obsedați doar de aspectele carnale ale iubirii).

Monștri cu sentimente, oameni cu creier în colete. Pe de o parte, fiecare personaj mi-a adus aminte cât de important este să privim mai adânc. Așa cum o face chiar și Frankenstein al lui Mary Shelley. Deși toate sunt satire și ironii ale unor tipologii umane, Burton ne aduce aminte că fiecare dintre noi e unic, că ne confruntăm cu o grămadă de idei preconcepute, că suntem triști și neînțeleși.

Concluzie

În mare, mie cartea mi-a plăcut. Deși simplă în aparență, tematica s-a evidențiat prin stilul gotic caracteristic al autorului și prin frustrări și idei mascate prin imagini ușor absurde. Cumva, poeziile au îmbinat lumea magică și plină de nonsensuri a lui Alice cu un oarecare iz de mare și introspecție atât de tipic Virginiei Woolf. N-o să vă mint, au fost momente în care m-am simțit ca-ntr-un azil de nebuni, în melancolică visare. Dar n-a fost rău deloc.

Lăsați-vă amprenta!

În sfârșit, sunt curioasă dacă voi ați citit vreuna dintre lucrările lui Tim Burton. Dacă nu l-ați citit încă, plănuiți să o faceți? Dar de cartea asta ce spuneți? A propos, dacă vă doriți să citiți un fragment, o puteți face aici. De filme nu vă întreb dacă ați văzut, pentru că sunt sigură că ați făcut asta. Așa că vă mai întreb doar care este filmul vostru preferat semnat cu numele lui. Aștept recomandări.

Întoarceți pagina,

Maria

#dragoste #gotic #humanitas #iubire #poezie #recenzii #recenziiCarte #timBurton

Melancolica moarte a baiatului-stridie

<p>„<em>Melancolica moarte a Băiatului-stridie</em> exprimă cu intensitate suferinţa unui adolescent marginalizat. Ca și filmele sale, poemele lui Tim Burton reușesc să fie deopotrivă copilărești și sofisticate, împletind inocenţa cu macabrul.“ — <em>New York Times</em></p><p>„În maniera povestirilor unor Shel Silverstein, Roald Dahl sau Edward Gorey – dar provenind dintr-un și mai perfid tărâm al fanteziei –, poveștile înfiorătoare ale lui Tim Burton invocă fantasticul cu o oarecare demenţă.“ — <em>Entertainment Weekly</em></p><p>„Copiii din poveștile acestui Tim cel Crud – «părintele» lui Edward Mâini-de-Foarfecă, al Călăreţului fără Cap și al Miresei moarte – sunt bizare bricolaje a două lumi. Pe jumătate minerale, obiecte, plante sau moluște, condamnate la diferenţă, la batjocură și, în cele din urmă, la crude morţi premature, personajele lui Burton sunt, de fapt, epifanii infantile care incomodează și stânjenesc prin stranietatea lor. Proscriși încă de la naștere, acești monstruleţi mecanomorfi, acești alieni candizi, aceste deșeuri cu suflet își petrec copilăria în izolare și singurătate. Normalitatea le face rău, iar oamenii nu știu să-i iubească pe cei care nu le seamănă.“ — MARIUS CHIVU</p>

L'anime Devil May Cry debutta su Netflix il 3 Aprile 2025

Devil May Cry debutta su Netflix il 3 Aprile 2025 con un'anime imperdibile: tra azione frenetica, iconiche armi e una trama che si colloca dopo il primo gioco

Gomoot : tecnologia e lifestyle Scopri le ultime novità in fatto di hardware,tecnologia e altro
Unes de les voltes del Saló del Tinell al palau reial de #Barcelona #arquitectura #architecture #gothicarchitecture #gòtic #gothic
Devil May Cry: Serie anime Netflix - Teaser e data uscita

L'attesa serie anime di Devil May Cry si mostra in un primo esplosivo teaser - Netflix porta Dante e il suo mondo demoniaco sul piccolo schermo con stile

Gomoot : tecnologia e lifestyle Scopri le ultime novità in fatto di hardware,tecnologia e altro
Obre al Gòtic el Guitar Legends Hall, un museu amb les guitarres de grups mítics de rock

Obre a Barcelona el Guitar Legends Hall, un museu amb les guitarres de grups com Kiss, Metallica, AC/DC, Queen o Bon Jovi al carrer de Portaferrissa, al Gòtic.

betevé
Se você é do rolê gótico e ainda curte quadrinhos, ou apenas curte um dos dois, ou não curte nenhum mas tem curiosidade, te convido a ler Vivi Morbi, hq publicada ontem pelo meu amigo e quadrinista, Andy Corsant (que infelizmente não tem conta aqui).
Vivi é uma garota que tem de lidar com uma maldição que vem atazanando sua família há gerações, sempre tendo de lidar com a entidade ás 3:15 da madruga.
Conheça o site: https://www.vivimorbi.com.br/
Ou leia na Fliptru: https://fliptru.com.br/comic/vivi-morbi-alomorfia
:boost: 🙏
#quadrinhos #quadrinhoonline #gotico #hq #webcomic #leituragratis #gotic #br
Vivi Morbi