Amprenta CuvintelorExplorând Europolis alături de Jean Bart
1. Un citat reprezentativ din carte:
„Sulina – după numele capului unei hoarde de cazaci – este poarta Dunărei. Pe aci iese grâul și intră aur. Cheia de la poarta asta a trecut în cursul vremurilor dintr-un buzunar în altul, după necurmate lupte, prin arme și prin intrigi. Europa, după războiul Crimeea, a intrat în stăpânirea acestei chei, pe care o ține strâns și n-o mai lasă din mână – nici chiar portarului, care de drept trebuie s-o ție, nu se hotărăște să i-o încredințeze.”
2. Scurtă perspectivă asupra citatului:
Jean Bart ne îndeamnă să avem grijă de țara noastră și ne reamintește de faptul că România este o țară foarte frumoasă, cu numeroase bogății, cu un relief foarte diversificat, o istorie vie, un punct foarte important pe harta lumii, având în vedere poziția sa strategică, deschiderea la Marea Neagră și Dunărea care o traversează și se varsă în mare prin Delta Dunării.
3. Povestea din spatele alegerii cărții:
Îmi amintesc momentul când am cumpărat această carte… demult, erau niște promoții frumoase la cărți în hipermarket-uri, iar când le vedeam, profitam și eu de ele, cumpărând 2-3 cărți – maxim. Ei bine, la momentul respectiv, oferta privea cărțile din colecția „Cartea de acasă”. M-am uitat printre titluri, iar „Europolis” a fost unul care mi-a atras atenția – nu știam nimic despre autor sau despre carte, motiv pentru care credeam că era despre o poveste fantastică, despre o lume nouă, utopică (cartea era ambalată și nu avea vreo prezentare pe coperta din spate) și eram intrigată să descopăr descrierile acestei lumi… însă, de când am cumpărat-o, a rămas cuminte pe raft, așteptând răbdătoare momentul când aveam de gând să o citesc…
La începutul anului, când mi-am făcut lista de lectură și v-am lansat provo-cartea, i-am spus Mariei că în luna lui Gustar aveam de gând să citesc o carte scrisă de un autor român, indicându-i titlul. Ea a fost prima care a citit cartea și mi-a spus că este opusul a ceea ce credeam când am cumpărat-o, adăugând că este vorba despre o poveste la malul Dunării – taman potrivită pentru tema lunii, apa.
4. Sumar al cărții:
5. Rezumatul cărții:
Cartea începe prin prezentarea unui port – Sulina, un port foarte liniștit, care își urma rutina de zi și noapte, fiind imediat introdusă intriga menită să zguduie întreaga comunitate, fiindcă viața din acest port micuț poate fi asemănată cu viața într-o familie extinsă. Astfel, Stamati Marulis, proprietarul unei cafenele, primește o scrisoare de la Nicola, fratele său mai mare, rămas văduv, care îl anunță că se va întoarce din America, alături de unica lui fiică, pentru a-și trăi bătrânețile printre rudele de la gura Dunării. Din acel moment, întreg portul își face planuri cum să profite de bogăția pe care ar aduce-o Nicola, devenind cu toții lacomi și orbi la realitatea care li se arată când sosește „Americanul”, alături de fiica lui, Evantia, și maimuța Lulu, cu foarte puține bagaje.
Interesant de punctat este că autorul nu așteaptă până la sfârșitul poveștii să ne dezvăluie deznodământul evenimentelor care se petrec, ci preferă să ne indice chiar de la început adevărul faptelor, alegând să ne prezinte, în schimb, încăpățânarea oamenilor față de lucrurile evidente și tendința de neasumare a propriilor greșeli și gânduri, alături de consecințele lor.
Povestea nu este construită în jurul unor personaje principale, ci mai degrabă este conturată în ansamblu viața din port, fiecare capitol încercând să pătrundă în viețile câtorva dintre personaje, motiv pentru care povestea pare că nu curge lin, ci ar fi mai apropiată de o povestire în ramă. Astfel, printre punctele mai dominante, se evocă viața familială a soților Stamati și Penelopa Marulis, povestea de dragoste dintre Evantia Marulis și sublocotenentul Neagu, precum și drama Evantiei și a tatălui său, Nicola.
6. Hai să cunoaștem personajele principale:
Cartea pune mai mult accentul pe viața din portul Sulina, neurmărind cu adevărat un personaj principal, motiv pentru care la fiecare capitol apar în mod continuu personaje noi, însă autorul a ales, totuși, să aducă într-un plan mai apropiat câteva personaje, printre care: Stamati Marulis, Penelopa Marulis, căpitanul Angelo Deliu, Logaridis, Nicola Marulis, Evantia Marulis, sublocotenentul Neagu, căpitanul Mincu, doctorul Barbă-Roșie, doctorul nenea Tomiță – Patriarhul Deltei, Ahile Buzatu. Dintre acestea, mă voi rezuma doar la cele două personaje care au determinat intriga poveștii.
– Nicola Marulis, „Americanul” – personajul a cărui apariție stârnește un val de iluzii în rândul locuitorilor din portul Sulina. Este un bătrânel mărunțel, tăcut, care își dorește să trăiască liniștit alături de rudele sale. Acesta are un trecut mai sumbru, fiind un fost condamnat din Guyana, America de Sud. Observând că oamenii nu doreau să accepte adevărul, când încerca să le spună că nu s-a întors bogat, el s-a complăcut în situația iluzorie creată în jurul său, bucurându-se, până la un anumit punct, de admirația și beneficiile primite.
– Evantia Marulis, „Sirena-Neagră”, „miss Șocolat” – personajul a cărui apariție este strâns legată de cea a tatălui, fiind considerată de celelalte personaje un exemplar exotic, având în vedere culoarea neagră a pielii. Este o tânără fragilă și inocentă, care se trezește instant în lumina reflectoarelor.
7. Despre scriere și limbaj:
„Europolis”, opera lui Jean Bart, este un roman clasic, istoric, de epocă, o adevărată monografie a portului Sulina, care îmbină echilibrat și armonios modurile de expunere: regăsim o narațiune care curge destul de fluid și care ne evocă într-un mod ușor de parcurs poveștile personajelor; ne întâmpină descrieri ample, vii, plăcute, bogate, dar care nu acaparează și nici nu îngreunează povestea, ci o conturează mai facil pentru ochii minții și pătrundem în poveste, ca ascultători pasivi, prin intermediul dialogului realist și, uneori, filozofic. Scriitura este destul de prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt construite proporțional și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează și se îmbină grațios. În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul puțin mai pretențios, având în vedere faptul că sunt utilizate multe cuvinte marinărești, arhaisme și regionalisme, motiv pentru care este util un dicționar sau un carnețel pentru a nota unele cuvinte și a căuta ulterior sensul în dicționar (ediția citită de mine a avut și un glosar, pe care l-am apreciat foarte mult), iar pe parcursul lecturii am sesizat câteva greșeli de tipar.
8. Defilarea unor citate:
* „Noi, de copii, din apă am scos banul. Alții să scurme pământul și să asude în fabrici! Noi ne-am hrănit din apă întotdeauna. Care-i nebunul să-și arunce aurul în baltă, pe papură, pentru hârtie? Și bătrânul pirat arătă cu mâna lui vânjoasă spre largul mării, c-un fel de amenințare: Noi, care umblăm pe ape, știm să smulgem banul din ghearele valurilor, sfârși el, trântind în masa șubredă de lemn un pumn enorm ca un bolovan greoi.”
* „E destul o singură fustă să fâlfâie pe puntea unui vas și viața bordului se schimbă ca prin farmec – întregul echipaj începe a se agita electrizat.”
* „- Asta nu mă împiedică să constat, răspunse secundul, că, deși tehnica progresează, arta nautică – cea mai veche artă, căci omul întâi a născocit barca și pe urmă carul – scade, se pierde… adică se transformă din artă în știință. Mecanicul ia locul marinarului. Vaporul e o uzină flotantă. Fum, cărbuni, uleiuri și țiței. Meseria, caracterul, vocația se schimbă; se pierde originalitatea temperamentului naval. Numai pe-o navă cu pânzele umflate în vântul de la larg înțelegi frumusețea și poezia mărei.”
* „Ai să vezi acum unul dintre cele mai grandioase spectacole de natură. Observă culoarea apei. Două nuanțe bine distincte. Suntem în largul mărei, dar plutim deja în apele Dunărei. Vezi, toată suprafața-i albastră până la orizont, și numai în direcția spre care navigăm e o bandă lată cafenie, care taie oglinda mărei. Asta-i apa dulce, mâloasă, a fluviului, care trece peste apa sărată și limpede a mărei, fără să se amestece încă. Două domenii, două puteri formidabile ale naturei se întâlnesc aci sub ochii noștri. Fluviul dominator, care n-a cunoscut stavili în cale, și nicio forță nu l-ar fi putut opri, nu-și întrerupe cursul, continuă încă în larg, până ce-și pierde și apa și numele în mare. Aci dispare personalitatea Dunărei… după ce a înghețat apa a 130 de râuri, a scăldat șapte țări și cinzeci de orașe, tăind în diagonal Europa. Așa sfârșește, ca o ființă însuflețită, bătrânul Danubius, pe care anticitatea îl diviniza, socotindu-l fluviu sacru, fluviu rege. Rinul e romantic, Dunărea e clasică, eternă…”
* „- Tinerii în genere fac profunda greșeală că sunt prea respectoși cu femeile. Ei se înșeală amar; nu știu că femeile nu cer să fie respectate; ele vor să fie atacate cu toată îndrăzneala. O babă, ca și o fetiță, se bucură la fel când îi faci curte sau îi spui un compliment. Asta-i cea mai mare naivitate a tinereței de care nu-ți dai seama decât în vârsta regretelor. Tinerețea dacă ar ști… bătrânețea de-ar putea… ce profund adevăr coprind aceste vorbe banale…”
* „Soarele scăpata oglindit în ghiolurile Deltei – o bombă uriașă încălzită până la roșu în furnalul norilor aprinși în asfințit. Marea își schimba treptat culoarea: la țărm bande purpurii, în larg o pânză violetă, și în fund, pe curba imensă a orizontului, o linie subțire trasă c-un negru de cărbune.”
* „Eu n-am venit să-ți dau bromură, nici să te consolez. Vreau numai să-ți deschid ochii asupra vieții; nu căuta absolutul, nu lua totul în tragic. E ridicol și absurd să încerci marea cu degetul. Ești prea tânăr, n-ai experiență, nu cunoști încă specia asta de mamifere numite femei. Să știi de la mine că femeia este o piesă de schimb. Oricând poate fi înlocuită.”
* „Te-ai împotmolit de la prima decepție; te-ai sfărâmat de primul colț de stâncă ce ți-a ieșit în cale. Tu nu ști că viața e o mare caprițioasă, că are flux și reflux. Dacă ai demnitate nu trebuie să te cramponezi de o fustă.”
* „Ca și cameleonul, femeia își schimbă culoarea sufletească după bărbatul de care s-a lipit ca iedera de arbore. N-ai observat că nevasta unui pictor vorbește ca un critic de artă despre tablouri, deși nu avea la început nicio idee de pictură? Femeia care iubește un marinar vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. Și pe aceeași femeie, dacă trece în brațele unui călăreț, o vei auzi discutând cu toată competința despre cai, iepe și hărmăsari, de herghelii, curse și hipodrom. Femeia nu-i decât un reflex al bărbatului.”
9. Concluzia la care am ajuns după lectură:
Cu toate că am terminat de citit cartea în aproximativ 4 zile, nu pot spune că este o carte care se citește ușor (m-am chinuit ceva cu ea, probabil și din cauza asemănării cu povestirea în ramă, a multitudini de personaje și a limbajului mai tehnic, pe alocuri, care, toate adunate, îți solicită o atenție mult mai sporită, pentru a te putea bucura de întreaga esență a cărții). Cartea nu pot spune că urmărește cu precădere vreun personaj, chiar dacă Evantia pare să se bucure de cel mai mult spațiu de povestire, ci fiecare capitol este construit ca să evoce câte un episod din viața locuitorilor și marinarilor din portul Sulina, pentru ca în final toate acestea să contribuie la crearea vieții portuare. Concluzia este că această carte nu conține neapărat o poveste în sine, care să conducă la vreo schimbare în sine, ci prezintă mai mult monografia portului Sulina, un adevărat centru multicultural și un punct important pe hartă. Astfel, consider acest roman o carte bună pentru delectare, studiu și cunoaștere a unei părți din istoria portului Sulina.
10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:
Analizând toate aspectele prezentate, consider că este o carte bună, a căror descrieri m-au impresionat. Am apreciat și trimiterile geografice și faptul că a încercat să abordeze opera dintr-o perspectivă diferită față de cea obișnuită, aducând în prim plan locația – portul Sulina – ca personajul central al operei. Însă, cartea a conținut și câteva aspecte ce mi-au displăcut, cum ar fi modul de raportare asupra femeii (de exemplu, referirea la acestea prin utilizarea substantivului „fustă”), unele reacții ale personajelor pe care nu le-am înțeles și le-am considerat exagerate, dar și faptul că am simțit lipsa unui fir narativ mai cursiv. Cu toate acestea, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată.
11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:
Dacă cunoașteți pe cineva căruia îi place să citească despre porturi și marinari ori care sunt în căutarea unor cărți care înfățișează viața dintr-un port românesc, atunci această carte ar fi un cadou perfect. De asemenea, celor care le place să citească cărți care conțin referințe culturale și/sau celor care le place să descopere frânturi de istorie și geografie prin lectură, atunci ați găsit un posibil cadou. Dacă ați auzit pe cineva care caută să citească descrieri realiste privitoare la viața portuară și marinărească, atunci v-ați găsit un posibil candidat pentru cadou. Cartea mai poate fi oferită și celor care apreciază stilul povestirii în ramă. Și, nu în ultimul rând, fanii lui Jean Bart ar fi încântați să-și mărească colecția cu o altă carte aparținând autorului.
12. Evaluarea cărții:
Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 8 din 10.
Lăsați-vă amprenta!
ALLY
#apă #august #ColecțiaCarteaDeAcasă #DeltaDunării #dragoste #edituraErcPress #EugenBotez #Europolis #gelozie #JeanBart #literaturăRomânească #mare #marinari #moarte #multiculturalism #recenzie #recenziiCarte #răzbunare #Sulina #vară #viață
Pulse of Europe
Helmut Scholz
portalultautv