Agatha Christie ne invită la Crăciunul lui Poirot
1. Un citat reprezentativ din carte:
„– Nu e nevoie să-mi faci pomelnicul greșelilor lui! E o listă lungă. Dar – nu-i așa? – Crăciunul e un moment al iertării și al împăcării. Îl vom primi pe fiul risipitor înapoi în mijlocul nostru.”
2. Scurtă perspectivă asupra citatului:
Crăciunul este considerată o sărbătoare a bucuriei, motiv pentru care se consideră că este și un bun moment al iertării și împăcării. Astfel, prin acest citat se concentrează esența Crăciunului, și anume: indiferent câte greșeli face un om, trebuie să avem puterea de a-l ierta și a-l primi înapoi în cadrul familiei, mai ales dacă este un membru al acesteia, întrucât Crăciunul are puterea de a oferi un strop de magie și o tonă de bucurie.
3. Povestea din spatele alegerii cărții:
Iată-ne în luna lui Undrea, o perioadă aglomerată, în care oamenii aleargă de colo-colo, să se întoarcă acasă, să facă ultimele cumpărături, să pregătească ultimele cadouri, să plece în excursii… Ce-i drept, nu pare o perioadă foarte prielnică pentru o lectură liniștită, însă ceva cu specific de sărbătoare mereu se poate strecura. Astfel, m-am uitat printre cărțile care se încadrau în categoria poveștilor de Crăciun și am dat de o carte pe care am primit-o mai demult cadou. Era chiar de la Agatha Christie, motiv pentru care nu am mai stat pe gânduri și i-am rezervat locul de onoare pentru luna decembrie.
4. Sumar al cărții:
5. Rezumatul cărții:
Cartea începe prin a ni se prezenta personajele principale ale cărții și puțin din povestea lor din spate. Astfel, aflăm că bătrânul domn Simeon Lee a plănuit să petreacă un Crăciun în familie, înconjurat de fiii săi și soțiile acestora, dar și de unica nepoată, la conacul Gorston Hall, motiv pentru care le-a scris câteva scrisori celor care lipseau, în ciuda existenței anumitor tensiuni între membrii familiei.
Dar, în Ajunul Crăciunului, bătrânul și bogatul domn Simeon Lee este ucis cu cruzime și lăsat într-o baltă de sânge, în propria cameră, care era încuiată pe dinăuntru. Toată lumea devine suspectă și pare că deține un motiv pentru crimă, ceea ce îngreunează aflarea adevărului. Astfel, aflându-se la un prieten, șeful poliției din regiunea respectivă, micuțul detectiv belgian, Hercule Poirot, sare în ajutor.
6. Hai să cunoaștem personajele principale:
– Faimosul detectiv Hercule Poirot – este vestitul personaj cu capul în formă de ou, pe urmele căruia pășim în elucidarea misterului. Este acel tip de personaj care lasă impresia că el cunoaște cel mai bine tot ceea ce se întâmplă și totul trebuie să se îmbine conform propriilor gânduri, teorii și remarci. Este tipul de detectiv care mai mult analizează vorbele, personajele, lucrurile și împrejurimile. În cadrul acestui roman, nu ne mai este foarte bine descris, chiar nu se mai face referire la forma capului său, chiar devine un personaj mai din umbră, nefiind foarte activ și nici foarte prezent în paginile cărții (aproape apare la mijlocul cărții).
7. Despre scriere și limbaj:
„Crăciunul lui Poirot”, opera Agathei Christie, este un roman polițist, de investigație și mister, care pune mai mult accentul pe acțiune și fapte, motiv pentru care dialogul și narațiunea sunt principalele moduri de expunere, care se îmbină armonios și care fac ca povestea să curgă lin și să fie ușor de parcurs. Bineînțeles, găsim și descriere, suficientă încât să nu ne plictisească și să pierdem firul principal, dar și monologul își face o mică apariție sub forma gândurilor câtorva dintre personaje. Scriitura este foarte prietenoasă și nepretențioasă cu cititorii, în sensul că paragrafele sunt destul de scurte și ușor de parcurs, cu propoziții și fraze a căror lungime alternează și se îmbină mlădios, dialogul ajutând la parcurgerea mai rapidă a poveștii, ceea ce face să fie o carte potrivită pentru toate vârstele. În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii am identificat câteva greșeli de tipar.
8. Defilarea unor citate:
* „Pilar nu fusese educată să creadă că a purta conversații cu străinii în tren ar fi o crimă.”
* „– Toți murim! Nu-i așa? Dacă se întâmplă din senin, căzând din cer, asta e, nu e nici o diferență. O vreme ești în viață, iar după aceea ești mort. Așa e mersul lucrurilor pe lumea asta.”
* „– Am considerat întotdeauna că lumea e așa cum ți-o creezi tu însuți.”
* „– Consider că prezentul este cel care contează, nu trecutul! Trecutul trebuie lăsat în urmă. Dacă încercăm să păstrăm viu trecutul, cred că riscăm să sfârșim prin a-l distorsiona. Ajungem să-l privim dintr-o perspectivă falsă și să-l evaluăm în termeni exagerați.”
* „– Instituție veche și solidă, Crăciunul ăsta. Propovăduiește pacea și buna înțelegere în familie.”
* „– Las-o pe soția ta să se ocupe ceva mai mult de treaba asta, spuse Simeon. Femeile se pricep la așa ceva. Adesea le vine în cap să facă economii la lucruri la care un bărbat nu s-ar fi gândit niciodată, nici în vis! Iar o femeie deșteaptă poate să-și facă singură haine.”
* „– În conversație apar multe amănunte interesante! Când o ființă umană vorbește mult, îi este imposibil, până la urmă, să ascundă adevărul!”
* „– Da. Știi, a fost cu totul extraordinar felul în care toate lucrurile se potriveau între ele când le explica.
– Știu. Ca atunci când termini de aranjat un puzzle și toate piesele rămase, despre care ai putea să juri că n-ar putea să mai intre nicăieri, își găsesc locul în modul cel mai natural.”
9. Concluzia la care am ajuns după lectură:
Având în vedere faptul că am terminat cartea de citit în aproximativ 2 zile, aș spune că este o carte care se lecturează facil și repede, fiind o lectură destul de ușoară pentru perioada aglomerată a sărbătorilor de iarnă. Desigur, fiind un roman polițist, apare, pe de o parte, dorința de a nu o citi prea repede, întrucât se ivește și dorința de a descoperi singur misterul din spate (cam acesta ar fi scopul romanelor polițiste: să devenim detectivi). Povestea și misterul sunt bine construite, iar deznodământul este pe măsură și te poate lua ușor prin surprindere, însă, poate unii cititori vor identifica și câteva pasaje care îți pot stârni niște fiori pe șira spinării ori să provoace vreo stare de dezgust. Astfel, acest roman reprezintă o carte bună pentru delectare și analizare, oferind multe piste pe care poți porni în investigație, dar și o carte care ne reamintește de faptul că ar trebui să fim mai buni.
10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:
De principiu, nu am identificat chestiuni negative, însă, pe alocuri, am găsit limbajul sau, mai bine spus, câteva replici mai supărătoare, în sensul că apăreau invective. Dar, cu toate acestea, mi-a plăcut că povestea a avut în centru familia și reuniunea cu ocazia sărbătorii Crăciunului și că s-a arătat că, indiferent de perioada anului, nu toți oamenii sunt capabili să sărbătorească într-un mod vesel sărbătorile, fiind obsedați de răzbunare și evenimente trecute și nefavorabile. Mi-a plăcut și faptul că autoarea a ales că în această carte micuțul detectiv belgian să analizeze mai mult din umbră evenimentele. Pe scurt, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele.
11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:
Nu încape îndoială, cartea este potrivită pentru iubitorii de romane polițiste, pentru cei cărora le place să facă pe detectivii, să își pună la treabă neuronii, cei care doresc o lectură specifică sezonului, mai ales în perioada sărbătorilor, fiind vorba despre un mister desfășurat în perioada Crăciunului. Dacă cunoașteți pe cineva care își dorește să citească despre viața detectivilor și polițiștilor în zilele de sărbătoare, atunci cred că le-ați putea oferi această carte drept cadou. Și, nu în ultimul rând, fanii Agathei Christie cred că s-ar bucura de acest roman, mai ales cei care îl preferă pe micuțul detectiv belgian, Hercule Poirot.
12. Evaluarea cărții:
Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.
Lăsați-vă amprenta!
ALLY
#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #AgathaChristie #BuzzBooks #crimă #Crăciun #CrăciunulLuiPoirot #decembrie #EdituraLitera #familie #HerculePoirot #iarnă #literaturăEngleză #mister #numeșilocuri #numesilocuri #recenzie #recenzii #recenziiCarte #răzbunare #spațiuînchis
Pușkin ne prezintă Dama de pică și alte 5 povestiri
1. Un citat reprezentativ din carte:
„Chibzuiala, cumpătarea și dragostea de muncă, iată cele trei cărți sigure ale mele, iată ce-mi va întrei, va înmulți de șapte ori capitalul și-mi va aduce liniștea și independența!”
2. Scurtă perspectivă asupra citatului:
Dacă căutați rețeta preferată pentru o viață (profesională) împlinită, atunci, în cadrul acestui citat, veți găsi trei ingrediente cheie care vă vor ajuta să tindeți spre o viață liniștită și independentă: chibzuiala – o carte pe care fiecare dintre noi trebuie să o posede și să știe să o folosească cu cap, pentru a nu se ajunge într-o altă extremă; cumpătarea – necesară în fiecare aspect al vieții, pentru a te putea bucura în mod corespunzător de tot ceea ce ai; și dragostea de muncă – care trebuie să existe întotdeauna, astfel încât să simți în fiecare zi că ești ca într-o vacanță.
3. Povestea din spatele alegerii cărții:
Iată că am trecut de mijlocul lui Florar, iar recenzia mea de carte pentru această lună va fi puțin atipică, în comparație cu celelalte recenzii ale mele, din simplul motiv că această carte reprezintă o colecție formată din mai multe povești. Astfel, m-am gândit să aleg această carte, întrucât îmi doream să citesc ceva din literatura rusească, să fie într-o oarecare măsură în oglindă cu anul trecut, când am citit două nuvele de Tolstoi.
Așadar, m-am oprit la cartea lui Pușkin, deoarece coperta cărții mi s-a părut destul de interesantă și mă ducea cu gândul la nobilimea rusească – o lume aristocrată, iar numele uneia dintre povestiri – „Dama de pică” – mă făcea curioasă să aflu conexiunea dintre titlu și poveste, dar și să aflu dacă titlul era o metaforă sau chiar era legat de cărțile de joc.
Am spus anterior că această recenzie va fi puțin atipică, pe lângă faptul că va avea proporții mai mari. Ei bine, iată la ce mă refeream: având în vedere faptul că această carte conține 6 povestiri (le puteți vedea titlurile la punctul 5.), punctul referitor la rezumat va fi mai amplu decât de obicei și va conține și câteva remarci în legătură cu personajele, limbajul și stilul de scriere; punctul referitor la personaje se va concentra decât asupra uneia dintre opere – „Dama de pică”, iar punctul legat de citate va cuprinde citate din toate cele 6 opere, referirea la acestea realizându-se prin numere, în ordinea lor din carte.
4. Sumar al cărții:
5. Rezumatul cărții:
Voi scrie despre fiecare operă în parte, câteva remarci și un mic rezumat, în ordinea în care acestea sunt așezate în cartea citită de mine.
(1.)- Arapul lui Petru cel Mare: Este o poveste scurtă, istorică, care îl are în prim plan pe finul lui Petru cel Mare, arapul Ibrahim, o povestire în care ni se prezintă două societăți diferite: cea franceză și cea rusească. Cum tema principală este dragostea, automat în această poveste regăsim o idilă, una interzisă și care nu are o viață lungă, dar regăsim și chinurile și trăirile rezultate în urma despărțirii și un mod inedit de pețire.
(2.)- Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin: Sunt o colecție de 5 povestioare (Împușcătura, Viscolul, Dricarul, Căpitanul de poștă, Domnișoara țărăncuță), la care Ivan Petrovici Belkin fie a luat parte (într-o oarecare măsură – în sensul că a întâlnit personajele din povestioare, iar acestea i-au expus întâmplările), fie doar a auzit de anumite întâmplări, pe care le-a transpus pe hârtie. În trei dintre ele, tema principală este iubirea, iar celelalte două – una, curajul și răzbunarea, cealaltă, visul și realitatea. Sunt povești simple, clar construite, care nu au legături una cu alta, plăcute și amuzante, cu finaluri surprinzătoare.
(3).- Dubrovski: Este o poveste mai lungă, care tratează ca teme principale: dragostea, familia, prietenia, relațiile de vecinătate, haiducia, o poveste care te poate lua prin surprindere, prin întorsătura evenimentelor bine construite și care are efectul de a transmite efectiv emoție, prin stilul simplist, prietenos și nepretențios al autorului. Această scriere ne prezintă, la început, relațiile dintre doi vecini boieri, Troekurov și Dubrovski, prieteni vechi, care se strică într-o clipită, din cauza unor neînțelegeri. În urma unui proces viciat, fiul lui Dubrovski – Vladimir Andreevici, se reîntoarce acasă, însă totul este pierdut: tatăl lui moare, iar moșia sa i-a fost luată. Astfel, povestea continuă, fiind prezentat ceea ce s-a întâmplat cu Vladimir Dubrovski (în special, în legătură cu moșia și familia lui Troekurov).
(4.)- Dama de pică: Este o povestire scurtă despre avariție și mirajul fericirii. Astfel, într-o noapte de iarnă, mai mulți tineri militari își petrec timpul jucând cărți, iar, la un moment dat, unul dintre ei le povestește despre secretul neîmpărtășit al bunicii sale referitor la o combinație mereu câștigătoare de cărți. La puțin timp, unul din acei tineri – Hermann – se gândește să afle acel secret, chiar dacă el era cumpătat și nu jucase cărți. În continuare, povestea ne poartă în urma acțiunilor și gândurilor lui Hermann legate de a ceea hotărâre.
(5.)- Kirdjali: Este o povestioară foarte scurtă, cu tentă istorică, care ne vorbește despre una din isprăvile lui Kirdjali – un tâlhar bulgar (haiduc), istorisire care se desfășoară pe meleagurile Moldovei și Basarabiei și care ne prezintă istețimea lui de a scăpa de moarte.
(6).- Fata căpitanului: Este un roman cu tentă istorică, ușor de parcurs, cu o scriitură simplă, care urmărește viața tânărului Piotr Andreici Griniov (în jur de 17 ani), ce este trimis de familie (în special, de tatăl său) în armată – să își înceapă stagiul militar în Orenburg, iar nu în Petersburg, pentru a fi „soldat, nu terchea-berchea”. Pe parcursul poveștii, Petrușa nesocotește povețele primite de la tatăl său și ignoră sfaturile servitorului său, Arhip Saveliev- Savelici. Cu toate acestea, Piotr Andreici va avea parte și de câteva beneficii de pe urma micilor lui aventuri. Bineînțeles, și în cazul acestei opere avem parte de o poveste de dragoste ce se înfiripă între Piotr Andreici și Maria Ivanovna – fata căpitanului Ivan Kuzmici.
6. Hai să cunoaștem personajele principale:
Având în vedere faptul că sunt multe opere, implicit și multe personaje, mă voi limita să scriu decât despre cele din opera „Dama de pică”.
– Hermann – protagonistul principal, un tânăr neamț, militar genist, care nu jucase în viața sa jocuri de noroc, dar fiind foarte fascinat de joc. Este cunoscut ca fiind un om chibzuit, căruia nu-i place risipa, puțin zgârcit, dornic de a fi independent, misterios și ambițios, încăpățânat, dar pasionat și plin de imaginație, romantic și perseverent. Imaginația și obsesia lui, l-au făcut să recurgă la anumite metode imorale, ceea ce l-a făcut să-și piardă adevărata identitate și să se transforme în mod negativ.
– Lizaveta Ivanovna (Lizanka, Lise, Liza) – protagonista principală, „sărmana pupilă a bătrânei contese”, „martira casei”. Este o fată simplă, săracă, dar care trebuie să se adapteze anumitor cerințe, inocentă, ascultătoare, visătoare, muncitoare, credulă. Dorința ei de a se salva din situația în care se afla, o face să se îndrăgostească de un necunoscut și să acționeze irațional, dar, în cele din urmă, acele evenimente o ajută să se dezvolte în mod pozitiv.
– Contesa Anna Fedotovna (bătrâna contesă) – personajul feminin, în jur de 80 de ani, în jurul căruia este construită întreaga intrigă a poveștii. Este o femeie răsfățată, despotică, egoistă și zgârcită, căreia îi place să respecte vechile obiceiuri și să fie mereu în centrul atenției. Ea reprezintă punctul de legătură dintre Hermann și Lizaveta Ivanovna.
7. Despre scriere și limbaj:
Aceste 6 povești ale lui Pușkin fac parte din literatura clasică, deci societatea prezentată are câteva diferențe minore față de lumea pe care o cunoaștem astăzi, mai ales că se concentrează foarte mult pe aspecte istorice. Toate aceste povestiri reliefează același stil simplist, prietenos și nepretențios îmbinat cu cel artistic (sunt realizate narațiuni frumoase, plăcute, iar modurile de expunere sunt îmbinate armonios și ușor de parcurs). În ceea ce privește limbajul, aș spune că este unul accesibil, cu puține cuvinte al căror sens să-l cauți în dicționar, iar pe parcursul lecturii nu am sesizat nici o greșeală de tipar.
8. Defilarea unor citate:
(1.)- * „Ibrahim simțea că pentru femei el nu e decât un animal ciudat, o făptură aparte, străină, aflată întâmplător în mijlocul lor, fără nici o legătură cu lumea lor. Mergea până acolo încât îi invidia pe oamenii nebăgați în seamă de nimeni, socotindu-le mediocritatea drept fericire.”
* „Orice s-ar spune, dragostea fără nădejde și fără pretenții mișcă inima femeilor mai mult decât calculele cele mai abile ale seducătorilor.”
(2.)- * „Tinerii iartă orice, în afară de lipsa de curaj; pentru ei, curajul e cea mai înaltă calitate omenească, pentru care iartă orice vicii.”
* „Venirea unui bogat e un eveniment mare pentru cel ce locuiește la țară; moșierii și oamenii lor de curte vorbesc despre un astfel de lucru două luni înainte și trei ani după aceea.”
* „Cel mai bun țintaș ce mi-a fost dat să întâlnesc făcea exerciții zilnice de tir, cel puțin de trei ori înainte de masă. Asta era la el ca un pahar de votcă.”
* „Zicalele sănătoase sunt uimitor de folositoare atunci când nu putem născoci altceva mai bun.”
* „Cititorii care n-au trăit la țară nu-și pot închipui cât sunt de fermecătoare aceste domnișoare de provincie! Crescute în aer curat, la umbra merilor din grădină, ele învață a cunoaște lumea și viața din cărți. Izolarea, libertatea și cititul dezvoltă de cu vreme sentimentele și pasiunile necunoscute frumoaselor noastre de la oraș. Pentru domnișoara de provincie sunetul clopoțelului de la ușă este o aventură, o călătorie în orașul apropiat e o epocă din viață, iar vizita unui musafir lasă o amintire trainică, uneori veșnică.”
(3).- * „Își dădu seama că mândria și vitejia nu sunt daruri ce aparțin numai celor de neam ales, și de atunci începu să-i acorde tânărului perceptor un respect care creștea din ce în ce.”
(4.)- * „Jocul mă atrage grozav, răspunse Hermann, dar nu-s în stare să sacrific strictul necesar numai cu nădejdea de a dobândi un prisos.”
* „Cel ce nu știe să păstreze moștenirea părintească, tot în mizerie va muri, cu toate puterile demonice.”
(5.)- * „- Fraților! Mi se apropie ceasul. Nimeni nu poate scăpa de ceea ce i-a fost scris! Ne vom despărți curând și aș vrea să vă las o amintire…”
(6).- * „Cititorul mă va ierta, fiindcă știe probabil, din pățaniile lui, cum se poate cădea în mrejele superstiției, cu tot disprețul pentru orice fel de prejudecăți.”
* „Pe atunci se credea că era neapărat nevoie să-ți recunoști vina, pentru a fi socotit vinovat; idee cu totul lipsită de temei și potrivnică principiilor juridice elementare! Căci dacă tăgada acuzatului nu dovedește nevinovăția, cu atât mai puțin mărturisirea lui nu poate fi luată drept dovadă a vinovăției.”
9. Concluzia la care am ajuns după lectură:
Având în vedere faptul că sunt mai multe povestiri adunate într-un singur calup, am terminat cartea de citit în aproximativ 4 zile. Însă, luând în considerare scriitura autorului, consider că este o lectură ușor de parcurs, paginile putând zbura cu ușurință una după alta, povestirile fiind atrăgătoare prin simplitatea lor, dar și prin profunzimea acestora. Astfel, aceste povestiri reunite în această carte reprezintă o carte bună pentru delectare și reflectare, oferind perspective pe care să le avem în vedere în propria viață.
10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:
De principiu, nu am identificat chestiuni negative, însă, unele dintre povești par să se termine cam brusc și pentru acest motiv se simte că sunt nefinisate. Aș putea să mai adaug că în cadrul unora dintre povești, pare că autorul povestește întâmplări din propria viață, pe care le mai retușează puțin, dar nu este un lucru rău. Mi-a plăcut foarte mult că în cadrul uneia dintre povești am descoperit misterul din spatele numelor rusești, întrucât, uneori, te poate bulversa numele multiple ale personajelor (în cadrul operei „Dubrovski”, care, de altfel, este preferata mea, alături de „Dama de pică”). Pe scurt, cartea trece cu eticheta de pozitivitate ridicată, fiind potrivită pentru toate vârstele.
11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:
Cei care caută lecturi clasice din literatura rusească, cu o tentă istorică, cred că s-ar bucura să primească această carte drept cadou. De asemenea, cei care nu au încercat încă nimic din literatura rusească, consider că ar fi un bun punct de plecare să înceapă cu acest set de povestiri, motiv pentru care ar aprecia această carte drept cadou. Și, nu în ultimul rând, fanii lui A. S. Pușkin s-ar bucura să primească această carte drept cadou.
12. Evaluarea cărții:
Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 10 din 10.
Lăsați-vă amprenta!
ALLY
#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #ASPușkin #ArapulLuiPetruCelMare #armată #avariție #carte #carti #ColecțiaCartePentruToți #curaj #DamaDePică #DamaDePicășiAltePovestiri #dreptate #Dubrovski #EdituraLitera #familie #FataCăpitanului #haiducie #istorie #iubire #Kirdjali #literaturăRusească #mai #numeșilocuri #numesilocuri #PovestirileRăposatuluiIvanBelkin #recenzie #recenzii #recenziiCarte #răzbunare #serviciuMilitar #vis
aparatorul
Amprenta Cuvintelor